Guvernul NU majoreaza indemnizatia pentru CCC! MAMELE RE-INTRA IN DREPTURILE LEGALE

Haide ca dimineata, in masina, pe drumul catre serviciu, m-am enervat cand am auzit cum se prezinta stirea despre “MAJORAREA” indemnizatiilor pentru concediul pentru cresterea copilului (CCC). Mi se pare asa o manipulare josnica si perfida a domnilor / doamnelor care actioneaza zilnic in mass media, incat ma vad nevoita sa scriu si eu cum vad lucrurile, din perspectiva de mama care tocmai a incheiat CCC. Am pus la final de articol linkuri.

De ce: pentru ca nu este vorba de o “MAJORARE” ci de o RE-INTRARE IN DREPTURILE LEGALE .

In 2010 cineva foarte destept din Guvern sau Parlament a venit cu acest “indicator social de referinta (ISR)” – care se foloseste cu succes la calculul indemnizatiilor, generand un plafon de 3400 lei (optiune 1 an de ingrijire) sau 1200 lei (optiune 2 ani de ingrijire) – PLAFON CARE A FURAT PESTE CINCI ANI DE ZILE DIN DREPTUL PRIN LEGE AL MAMELOR DE A INCASA TIMP DE DOI ANI 85% DIN MEDIA VENITORILOR NETE INCASATE IN ULTIMELE 12 LUNI.

Zeci de mame au fost obligate sa se incadreze in plafoanele aberante sau sa se intoarca la serviciu chiar mai devreme, fara ca vreo institutie cu nume pompos pro familie din Guvern/Parlament sa fie vreodata interesata sa construiasca instrumente reale de ajutor: crese, servicii de bone institutionalizate, educatia parintilor si optimizarea timpului pentru constituirea dosarului pt indemnizatie.

(Niciodata acest indicator nu s-a folosit in contextul pensiilor speciale care depasesc plafonul aplicat mamelor si in alte beneficii costisitoare ale celor ce activeaza in aparatul bugetar.)

Personal pe durata CCC consider ca mi-a fost ingradit accesul la dreptul meu prin lege si am fost pusa in situatia de a aduna, carand dupa mine un bebe de 1 luna, acte de la toate institutiile gandite si negandite pentru a realiza dosarul. De ce daca aceste informatii se afla in institutiile de stat, eu, mama, umblu dupa ele? De ce nu si le iau singuri dupa ce mama prezinta Certificatul de nastere?

Cititi va rog: Legea nr. 257/2008 privind “sustinerea familiei in vederea cresterii copilului” –  GLUMA SINISTRA – modificata de nenumarate ori, mai ales prin introducerea de plafoane calculate pe ani, care au scos din minti atatea mame ce au fost obligate sa renunte la dreptul lor.

Intre timp in acesti ani s-au aprobat beneficii celor din aparatul de stat, mariri de salarii pe ramura, s-a furat ca in codru si am aflat si noi prin DNA – si iata ca in anul de gratie 2016 cineva s-a gandit sa lase mamele sa-si incaseze drepturile, conform legii. FARA SA LE MAJOREZE.

 Iata ce spune pe avocatnet.ro”

“Cuantumul indemnizatiei lunare pentru cresterea copilului reprezinta 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni, insa, in functie de durata concediului pentru care opteaza parintii, acesta are anumite limite minime si maxime.

Limitele indemnizatiei sunt stabilite prin raportare la indicatorul social de referinta (ISR), acesta avand in anul 2015 valoarea de 500 de lei (asa cum a fost stabilita inca din 2008).

Concret, limitele minime si maxime ale indemnizatiei pentru cresterea copilului, stabilite prin OUG nr. 111/2010, sunt:

  • cel putin 600 de lei si cel mult 3400 de lei - in cazul in care parintii aleg varianta concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an (sau pana la trei ani, daca este vorba de un copil cu handicap);
  • cel putin 600 de lei si cel mult 1200 de lei - in cazul in care parintii aleg varianta concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani.

Sursa:

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_39567/Cum-se-acorda-in-2015-indemnizatia-de-crestere-a-copilului.html#legatura

Articole in presa azi:

http://adevarul.ro/news/societate/indemnizatia-crestere-copilului-85-venituri-2-ani-plafon-1-iulie-2016-1_56debe365ab6550cb8a0bb61/index.html

http://www.gandul.info/politica/deputatii-elimina-plafonul-pentru-indemnizatia-de-crestere-a-copilului-reactia-minstrului-muncii-15100624

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-20854935-urmeaza-intample-proiectul-lege-care-modifica-indemnizatiile-crestere-copilului.htm

 

 

 

 

 

 

 

octombrie

s-a facut toamna. imprejur se coloreaza copacii.
inlauntru se schimba starea lucrurilor si devine o adevarata experienta 360.
in lume stirile sunt din ce in ce mai intense si prevad vremuri inclestate; parca este dificil sa difuzezi stiri bune, pozitive, cu exemple model…au disparut in marea de informatii despre iminenta razboiului pe-aici pe-aproape. iarna fie va accelera popoarele, fie le va potoli .. o pauza pana in primavara, nu?
sunt foarte curioasa despre cum se va prezenta Craciunul anul acesta - in super-mega-hiper-marketuri deja se vand globuri pentru brad. ah… iarasi incepe taierea sarmanilor braduti? astfel incat sa se incante cateva zile familiile care isi permit costul lor? costul drumului de pe munte -  in case - si apoi catre gunoi, al unor braduti altfel frumosi acolo la ei in paduri..

Robbie Williams

nu l-am vazut cand a venit la Bucuresti dar am auzit ca a fost insetat :)

cine fura de la mame…cineva sa-i dea pedeapsa

am citit zilele astea cateva articole cu comentarii pasionale despre mirobolanta lege prin care se acorda indemnizatia de concediu pentru cresterea copilului  (CCC), lege care s-ar putea sa fie modificata.
am si eu cateva pareri de expus: nici in perioada de recesiune, nici acum cand curg pomenile electorale, niciodata nu pot sa inteleg cum Guvernul/Parlamentul si alte institutii responsabile FURA BANII MAMELOR SI AI COPIILOR.
anul acesta s-au dublat, pe alocuri s-au triplat, salariile parlamentarilor, au curs usor de tot 25% catre medici (nici greva nu au facut!!) au crescut banii pentru revolutionari, s-au dat inapoi catre personalul din armata niste sume serioase…multi au primit si totusi acest subiect deosebit de dificil a ramas in termenii PLAFOANELOR.
nu ma va convinge nimeni ca mamele fara niciun an vechime in munca merita timp de doi ani 600 lei sau ca mamele cu venituri mai mari trebuie sa renunte la dreptul lor (85%) pentru ca O MANA DE GUVERNANTI FARA MINTE au descoperit de unde fac ei bani mai multi la bugetul statului (luand din familiile cu bebelusi!!!) - astfel incat “baronii” sa aiba de unde sa fure milioanele pt care acum zac in puscarii (multumesc DNA !).
cunosc personal cazuri de mame cu vechime de peste 10…20 ani, care acum suporta aceste PLAFOANE cu frustrare maxima. este corect ca ele sa sufere? de ce sa le iei banii in felul acesta abuziv si mizerabil? mamele cu vechime au muncit mult, au platit taxele si impozitele fara a impune statului plafoane si luna de luna au cedat din bunul lor catre buget. DAR DACA VOR SA FACA BEBELUSI timp de 1 an/2 ani vor suporta PLAFOANELE Guvernului Romaniei.
indiferent de culoarea politica a celor care au venit cu aceste idei…pentru mine sunt simpli hoti.

ps: pe care ii platim de anul acesta dublu si le dam pensii speciale.

cu tristete vad ca nu exista asociatii in Romania care sa apere drepturile mamelor si ale copiilor in fata:

1. Guvernului

2. doctorilor

3. profesorilor
cand vad asemenea povesti regret ca inca locuiesc in Romania.

pe scurt temeiul care se va modifica:
“In cazul parintiilor ai caror copii s-au nascut dupa 01.01.2011, se aplica OUG nr. 111/2010, care da dreptul solicitantilor sa aleaga intre 2 optiuni:
a. Concediu crestere copil pana la implinirea varstei de 1 an a copilului cu indemnizatie lunara de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului care nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 3.400 lei
b. Concediu crestere copil pana la implinirea varstei de 2 ani a copilului cu indemnizatie lunara in cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni care nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 1.200 lei
Optiunea se exprima la depunerea cererii si nu poate fi schimbata ulterior. ”

Senatorul PNL Mariana Câmpeanu a declarat ce isi propune prin modificari fie varianta 1 (care modifica venitul din primul an daca alegi optiunea de doi) fie varianta 2:
1. “cine optează pentru unul sau doi ani trebuie să primească la fel în primul an - între 600 de lei şi 3.400 de lei, indiferent de opţiune. Acum vor primi la fel, indiferent cum optează. Este o eliminare a unei discriminări, dar este o picătură într-un pahar cu apă, pentru că sunt foarte puţine mame care au dreptul la 3.400 de lei şi optează pentru doi ani. În general se întorc la carieră pentru că au venituri mari”
2. “să nu mai existe nicio discriminare şi de la început mamele să primească o indemnizaţie de creştere a copilului în funcţie de veniturile avute - 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni. ”

surse:
http://www.drepturile-gravidelor.ro/drepturile-gravidelor/concediul-de-crestere-a-copilului
http://www.evz.ro/veste-buna-s-a-majorat-pragul-la-indemnizatia-de-crestere-a-copilului-pentru-mamele-care-stau-acasa-doi-ani.html

la medici merge 25% in “plic”

am vazut cum s-a infoiat “lumea medicala” pe Guvern/Parlament si a cerut marire de salarii, schimbarea sistemului, etc toate cerintele mult discutate in emisiunile TV si presa on line. apoi Prim Ministrul a iesit si a zis: 25% la toti. ce sa mai..drama la Min Finantelor, declaratii si ce credeti: au gasit niste bani pe-acolo pt mariri.
cum este posibil ca numai la presiune sa functioneze aceasta gasca de baieti si fete??!?! (care si-au votat in iunie, cu nerusinare crunta, salarii triplate pentru ei si tot personalul suport si pensii speciale pentru ei)
cat de trist este ca medicii care amenintau cu greva au tacut la fel de repede ca dupa o anestezie?!?!?!? acesta a fost pretul???? au pus cei 25% in “plic”???????????!!!!! sunt foarte dezamagita si imi dau seama ca  nu avem sanse reale de schimbare in urmatorii 10 ani.
sistemul de stat este la fel de mizerabil, infect, darmator de demnitate, de un cinism crunt - un sistem de care ma tem atata de mult incat refuz sa ma ocup de preventie si prefer urgentele - doar, doar ajung sa interactionez rar cu ei.
mai mult, la privat, din ce in ce mai des vad cum personalul uita ca au clienti care platesc muult de tot pt consultatii si reiau comportamenele extreme pe care le intalnim in mod curent “la stat”.
nu exista niciun motiv care sa justifice cruzimea experientelor multor asigurati din Romania - v-as cere sa scrieti in comentarii ce-ati patit, dar ar insemna sa ne petrecem ani buni in discutii care nu ne ajuta cu nimica.

as mai spune ceva in final:
1. am vazut ca alte sindicate se ridica la scandal - sunt curioasa cand se anunta ca nu mai sunt bani la buget..si mi-e mila de profesori pentru ca nu reusesc sa se ridice si sa ramana fermi cu toate nemultumirile pe care le-au acumulat in ultimii ani.
2. mamele au inca plafoane in concediul de crestere a copilului - nu pot beneficia de drepturile lor pentru ca cineva, undeva a zis: max 3400 lei/luna pentru optiunea de 1 an sau 1200lei / luna  - pt cea de 2 ani - RUSINE Guvernului/Parlamentului pentru acest abuz!
3. poate ar trebui sa plecam si noi din tara…sa vedem cine le plateste pensiile speciale.

am stabilit: sunt refugiati

sunt uluita in fata manevrelor lente si adesea agresive ale tarilor din UE.

de toamna

odata cu data de 1 a lunii se simte diferenta in preocuparile celor din jur:

- familistii incep sa alerge dupa rechizite, haine de toamna, alte necesitati pentru scoala;

- ne-familistii incep sa planifice vacanta de iarna, urmatoarea excursie - hei dar voi chiar va plimbati! - pe unde sa mai petreaca o seara de calitate in oras cu povesti despre plajele vizitate in vara.

fiecare cu bulina lui de activitati, aceleasi an de an, fara a simti ca rutina este cea care nu permite emotiilor sa izbucneasca; odata ce cunosti care sunt urmatorii pasi, nu poti simti mai mult decat deja “estimat “.

am un sfat: mai lasati evenimentele sa se intample. un restart la vremea lui poate face minuni :)

alege bine

vad pe Facebook nenumarate acuze: guvernul e de vina, capitalistii ne folosesc, democratia e minciuna, suntem sclavi in corporatii, bugetarii ne risipesc banii, doctorii fara plic nu misca nimica, tot ce se intampla imprejur se afla sub o umbra plina de evidentul: ce nasol!

putini vorbesc despre cele bune, se ofera sa te sprijine, te asculta si iti raspund cu sinceritate; din ce in ce mai putini.

caut sa inteleg fenomenul care in ultimele luni si pe mine m-a coplesit generand “plangeri” in detrimentul atator momente incredibile pe care le traiesc in fiecare zi. miracolul este cu noi …. sa deschidem ochii si sufletul catre el si sa-l pastram in fiecare vorba. alege si tu sa vorbesti despre partea plina a paharului; poate intr-o zi asta te va ajuta sa simti bucurie in fiecare zi.

imigranti sau refugiati? sa imi explice cineva

citesc cu indignare stirile din aceasta apropiata parte de lume (Siria, aprox 2300km de Romania) care se zbate intr-un razboi crud, inutil si sangeros.
nu pot intelege cum in secolul 21 cu miliarde de tratate mondiale, intelegeri si acorduri politice si economii dezvoltate, nu avem niciun grup/nicio organizatie care sa ajute realmente aceste VICTIME ale bestialitatii umane. sunt lasati sa traverseze marile pe ambarcatiuni rudimentare, sunt expusi gazelor lacrimogene, foametei, disperarii, nebuniei.

fiii si fiicele acestor VICTIME traiesc traume majore, au un inceput de viata cumplit si totusi…nu vad ajutoare concrete, rapide si de efect. imi imaginam cand a inceput fenomenul ca voi vedea desfasurari de forte aliate cu:
- imense corturi albe ale crucii rosii care sa le acorde primul ajutor;
- imense vapoare care sa ii transporte in siguranta;
- imense efective de oameni care sa ii directioneze catre tarile ce au nevoie de mana de lucru si care ii pot integra civilizat;
- imense reactii ale celor care altfel se declara pacifisti convinsi;

- interventie in acel razboi cu scopul de a opri macelul acestor nevinovati care au fugit din casele lor, din universul lor pentru a lua calea pribegiei.
indiferent de religie, natie, convingeri, ar fi fost - in visele mele - ajutati, integrati, consiliati; pentru ca traim in secolul 21 si vociferam cum ne-am civilizat, cum detinem tehnologie de ultima generatie, cum suntem “dezvoltati personal” pana la greata, cum suntem armoniosi cu natura (o minciuna mai mare nu exista de cand au aparut insulele de peturi din oceane!! dar asta in alt articol).
ma ingrozesc imaginile pe care le vad si etichetele de imigranti, refugiati, etc. care sunt gresite pana la absurd.
un genocid se intampla; il vedem in fiecare zi la stirile de la ora 19 si noi inca avem placerea sa dam like pe facebook la “amintiri”, pisici, si postari zen, asta pentru ca rar vad furii pe ziduri; suntem o adunatura de fericiti pe-acolo - 1,49 billlion monthly active users -  care nu avem habar de lumea reala in care traim.

(This statistic shows a timeline with the worldwide number of active Facebook users from 2008 to 2015. As of the second quarter of 2015, Facebook had 1.49 billion monthly active users. In the third quarter of 2012, the number of active Facebook users had surpassed 1 billion. Active users are those which have logged in to Facebook during the last 30 days. source: http://www.statista.com/statistics/264810/number-of-monthly-active-facebook-users-worldwide/)

alte surse de imagini&stiri:
http://syrianrefugees.eu/
http://www.theguardian.com/global/2015/may/26/syrian-refugees-uk-we-will-build-country-boat-smuggle
http://www.bbc.com/news/world-europe-24583286
http://www.hotnews.ro/stiri-international-20373676-macedonia-sute-imigranti-rupt-cordoanele-politie-frontiera-patruns-tara.htm

calendarul

cel de aici din blog este sarac, dar nu si cel din viata mea, care s-a supra-aglomerat pana la prea-plin. simt cum zilele zboara cu viteza nebuna, noptile sunt fragmentate si pline de zgomot, dragoste si iarasi zgomot. incerc sa nu ma plang si reusesc doar sa ma enervez asa ca metoda cu eroare trebuie sa fie schimbata. cateodata citesc articole pe net, nu reusesc sa termin cartea aia “facebook”.. si rasfoiesc cateva carti de specialitate…sunt luni bune de cand nu savurez carti doar de placere…asa ca va rog frumos sa-mi scrieti titluri ca sa le asez intr-o lista a dorintelor.
ma intorc la calendar: intre ianuarie si august am invartit zilele si noptile pe toate partile: clar…nu e pentru oricine experienta asta si ma simt fericita, depasita de evenimente, coplesita de emotii.

armonia e un vis ce a zburat departe. nu o mai caut..lasa…se va intoarce ea cand va simti ca e momentul - pana atunci: haos!

zilele nu mai sunt lucratoare si weekend - ele au devenit doar ore cu lumina naturala…fata de orele fara lumina naturala cand zgomotul sau/si linistea imi rotesc motoarele pe toate partile.

frumos asa aglomerat..niciun antrenament vreodata nu ar fi ajutat sa fie altfel :)

ok

totul e ok de cand circulatia emotiilor ametitoare din acest an s-a domolit. cele multe intamplate m-au departat de scriere, asa cum m-au departat de prieteni, bucurii personale - intime - secrete si azi chiar de mine. caut sa reformulez scrieri pastrate in minte timp de 8 luni, chiar 3-4 ani, perioada in care am pus frana; nu pentru ca nu am avut teme ci pentru ca asezatul in fata tastaturii nu a mai aparut ca dorinta asa cum era in timpurile cele bune.

imi propun sa recitesc din articolele anilor de glorie, sa caut emotiile pastrate acolo, pe care multi le-au placut si poate se va reaprinde determinarea de odinioara.

timpul si cararile vietii m-au deturnat. nu credeam vreodata sa se intample dar iata: niciodata sa nu spunem niciodata; zicala testata pe pielea mea si graita des in ultimele luni.

cu perspectivele intoarse invers fata de prismele anilor de burlacie, promit sa vad ce-a mai ramas si daca imi mai place scriitura.

puf..puf…pufica.

2015

va fi un an al dorintelor implinite, daca reusim sa ne tinem de dorintele posibile si nu cele imposibile; imposibil la mine va fi de exemplu sa cumpar o casa pe pamant cu doi caini si gradina de legume. am auzit in sezonul sarbatorilor de iarna multe planuri care depasesc posibilitatile celor care le-au asezat si nu este eficient sa ne punem sperantele toate in destinatiile departate ci in cele aproape de noi; altfel exista marele pericol de a le sari pe cele posibile si de a nu le atinge pe cele imposibile.
o mare dorinta a mea e pe cale sa devina realitate si ma bucur de ea; desi am adunat ceva vreme de cand o simt, tot nu sunt pregatita pentru “devenirea” la realitate asa ca tind sa dau dreptate celor care sfatuiesc sa avem grija ce ne dorim :)

urarea mea, scrisa tarziu la fel ca toate cele in ultimii ani, este sa aveti dorintele implinite in 2015.

ps: valabila doar pentru cei cuminti :)

20 de ani in spirit si simtire

am plecat vineri spre orasul natal pentru intalnirea de liceu - dupa 20 de ani.
cadrul de desfasurare:
- generatia 1994 - final de liceu - este speciala pentru ca a trait experienta primilor ani de dupa Revolutia din 1989; euforie, libertate, pasiune, dubla pasiune, rock si punk; toate ne-au legat pentru un timp foaaarte indelungat!
- am fost peste 30 de tineri in fiecare clasa, considerand de la A la M - multi si deosebiti;
- generatia a dat liceului nume celebre - inclusiv formule matematice publicate astazi in manuale; premii la multe materii si specialisti care astazi ne ajuta: doctori in stiinte, avocati, manageri, patroni, ingineri si tot ce va mai imaginati;
- multi s-au mutat deja in strainatate - si acolo fac diferenta prin tot ceea ce au reusit sa construiasca;
- in anii ‘90 nu am stat izolati in clase ci ne-am imprietenit dincolo de ele: pe baza sportiva a liceului, pe culoarele imense sau in toaletele unde fumatul era interzis!
- ne-am placut atat de mult incat dupa liceu am tinut aproape;
- anul trecut s-a format si un grup inchis pe Facebook - si legaturile s-au strans si mai mult;
- ne-am reintalnit sambata dupa 20 de ani - peste 200 de tineri zgomotosi!
evenimentul a inceput in jur de ora 10.30 in curtea scolii - foarte emotionant cu multe figuri cunoscute dar despre care am uitat, cu bucuria re-descoperirii si a amintirilor care au inceput sa curga, cu vesti recente despre vietile noastre, cu tocuri, balerini, adidasi, pantofi de toate felurile si cu bujori in obraji, cu muuulta viata.
cred ca am reusit sa ne teleportam in anii de liceu si am putut sa aducem in 2014 emotiile inapoi - de acolo din lumea minunata pe care am trait-o. emotiile conservate perfect ne-au coplesit asa ca iarasi ne-am bazat unii pe ceilalti  - exact ca in vremurile foarte bune!

dupa festivitatea comuna din fosta discoteca (acum sala de sedinte) ne-am indreptat catre clase unde diriginta a strigat catalogul! WOW - ce minunat sa ne amintim de colegi, sa vorbim despre ei, sa povestim despre noi, sa ne laudam cu familiile pe care le avem, sa incercam a spune mult in cuvinte putine si sa reusim sa ne stapanim lacrimile!

seara party care a fost absolut demential! apropo’ ce s-a intamplat la party - ramane la party; va las sa va imaginati cum s-au distrat peste 200 de “liceeni” dupa 20 de ani!

astazi urmaresc cu placere poze pe grupul secret, cuvinte ale celor care pot sa scrie despre sentimentele lor si sper sa fim sanatosi pentru a reusi sa ne re-vedem cu bine data viitoare!

a doua zi as fi dorit sa beau o cafea prelungita cu majoritatea dintre cei intalniti. poate data viitoare ne inchiriem o pensiune si o facem lata trei zile si trei nopti! pentru ca meritam, pentru ca suntem speciali si pentru ca putem!

:) ascult muzica din liceu de 2 zile si nu-mi dau seama cum am putut asculta altceva in ultimii ani!

despre scriere

am facut curat in linkurile de la “citesc si va propun” / “prieteni” si-mi dau seama ca in 2014 urmaresc din ce in ce mai putine bloguri iar prietenii mei au cam uitat sa scrie; cu siguranta Facebook ne supra-solicita iar multele platforme de socializare ne acapareaza mai mult decat ne dam noi seama. personal imi place sa scriu si o fac rar acum fata de inceputurile blogului. insa.. stiu ca voi relua, intr-o foarte buna zi, scrierile cu multe cuvinte.

ca fenomen in capul meu articolele exista - imi imaginez ca le pun pe blog dar nu reusesc sa fac loc timpului de scris! oups! apoi ele zboara spre universurile frumoase in care umblu rar de tot :)

ps: nici nu-mi aduc aminte ce faceam toata ziua inainte de a avea cont pe Facebook, Google+, LinkedIn, Instagram, etc

cardul de credit

pana in aprilie anul acesta nu am folosit acest instrument bancar pentru ca m-am ferit intotdeauna de credite si alte forme de a ajunge sa folosesc bani care nu sunt ai mei. l-am emis intr-o doara si cu ceva scop sa fac niste cumparaturi pentru casa: TV, hota..dintr-astea..
aiurea!
l-am busit in prima luna; deja am inceput sa pun la loc banii pe care i-am spart in cateva saptamani.

concluzie: premisele mele initiale erau corecte.
“Sa nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma”

daca aveti povesti bine de stiut despre cardul de credit.. as vrea sa le citesc in comentarii

ciorba de vita

ei bine am facut-o pe prima din viata mea; motivul pentru care se intampla asta este cererea “in house”. mi-am propus sa folosesc o reteta diferita
(cu sfecla rosie) si am incercat sa urmez pasii descrisi in retete sau oferiti cu drag la telefon. in final arata bine, pare gustoasa si insist sa spun ca nu ma dau in vant dupa ciorba ci prefer supele, eventual cu galusti. pentru toata lumea - iata ca si pe asta am facut-o :)

concediul de odihna

este momentul cel mai asteptat din an de foarte multi dintre noi. pentru mine este perioada in care pot vizita o noua tara sau orase europene pe care doresc sa le iau la pas. cateodata concediul poate fi 2 saptamani langa un mal de mare in care uit de toate si simt doar soare. mai poate fi o combinatie ca anul trecut: 5 zile la Barcelona si restul in Grecia.
stiu sigur: concediul ar trebui sa fie mai lung - pentru ca si nivelul stresului, in orase, este naucitor si loveste sistemul imunitar, mintea si sufletul locuitorilor. astfel 2-3 saptamani nu sunt suficiente in an.
sarbatorile de iarna nu sunt un concediu de odihna pentru mine - pentru ca ele ma aseaza in universul foarte personal, alaturi de familie..asa ca este greu sa-mi fac bagajul si sa zbor.
am avut o discutie despre concediul inainte de ‘89…se desfasura doar local, la mare sau la munte, in hotelurile acum paraginite din statiuni, cu resurse minime si fara putinta de aroganta.
acum zburam de pe o zi pe alta si ne-am obisnuit cu libertatea mult-uitand de unde am plecat.
unele zile de concediu le leg de weekend astfel incat sa vizitez: Dunarea, Marea Neagra, muntii Carpati - super destinatii  - o spun foarte serios; avem de toate si totusi putin timp pentru turism national.

visez la mai mult concediu de odihna si la bucuria de a ma plimba in toate zarile :)

am numarat

sunt peste 6 ani de cand scriu  aici cuminte.
imi suna a mult :)

1MAI

despre zilele aiurite ale sarbatorii muncitoresti sunt cateva lucruri pe care vi le povestesc pe scurt:
- de obicei plecarea de 1MAI era o regula a casei - anul acesta s-a dus pe apele joburilor care nu ne lasa :)
- destinatia era Vama Veche - nu pentru a gasi pereche si pentru distractie, muzica, vorbe lungi cu prietenii si ceva frig&ploaie - clasice de 1MAI
- acum am ramas acasa - Bucuresti - si am beneficiat de un oras gol pe sosele si plin in parcuri si padurile din jur
- cei cativa ramasi suntem intr-o stare de nauceala generala: am fugi la mare macar 1ZI (unii chiar au plecat in zorii zilei) dar am ramane totusi langa muncitorii de langa noi - asa ca vizitam terasele, restaurantele si ne cautam un sens micut in aceasta sedere prelungita acasa
- am cumparat o muscata rosie, 3 tablouri, 1 colaj de rame foto, o lampa solara pentru balcon si plasa pentru tantari

noi sedem si ne odihnim :)

intre referinte mobile si imobile

REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (în loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. — Din germ. Referenz, fr. référence.

referintele in baza carora noi ne-am trezit ca avem 18 ani le-am capatat din familie, scoala si vremurile traite. le vad a fi imobile si greu de miscat de la locul lor.
mai exista un strat de referinte mobile capatate dupa 20 de ani prin mii de momente vesele, triste, usoare sau dificile, de criza sau de glorie, personale sau profesionale, pe care le-am trait cu intensitatea primei generatii de “liceeni liberi” cu un entuziasm nebun si pasiune pura.

ma intereseaza din ce in ce mai mult cum referintele celor din jur si ale mele, aici in orasul aglomerat, se schimba intr-un nivel pe care il simt mobil, unde se mai poate adauga/modifica ceva. multa lume da “like” prea usor unor referinte care au functionat la unii. vad cum multi (si eu ma aflu in acest grup) se schimba - este un test important daca aceste referinte aflate pe un nivel mobil devin referinte de baza, imobile, care te schimba pe nesimtite. ceea ce este bine - sa te mai schimbi acum este un act de curaj indiferent de sensul pozitiv sau negativ.
am citit undeva ca prietenii iti sunt oglinda - daca ei nu te mai recunosc atunci e sigur o schimbare realizata pe undeva, in interior; ca si cand dupa multi ani de purtat culoarea rosie te intorci brusc spre albastru. este un semn si in aceste culori - vine odata cu sentimentele si coordonatele intime. (de ex: mi s-a intamplat sa aleg recent alte culori decat de obicei - in acelasi timp o serie de emotii puternice mi-au traversat sufletul si m-au obligat sa gandesc altfel - dar vom vorbi despre culori intr-un episod viitor)
dupa 35 ani, cu multe dorinte implinite, scenariile care ne fac fericiti sunt mult simplificate: o cafea cu prietenii vizitati rar, o amintire frumoasa vorbita cu familia, un apus de soare sau o floare in vaza, un gest de bunatate.

fiecare isi cauta referintele potrivite si le simte atunci cand s-au aliniat toate in minte si suflet. cu greu reusim sa fim atenti la nou, sa pricepem tehnolgiile de exemplu si mult mai greu avem astazi armonie - iar galagia de-afara nu ne-ajuta. pana la urma ce inseamna intelepciunea daca nu rezultatul tuturor experientelor culese pana acum? cu fiecare zi suntem mai intelepti decat ieri si avem referinte noi pe care incercam sa ni le traducem astfel incat sa decidem: le vrem sau le respingem.

scriu despre referinte pentru ca am reluat legatura cu oameni pe care nu i-am vazut de 20ani - si ma mira cum ei sunt altii si totusi aproape de cei din amintirile mele. simt cum au devenit parinti si totusi sunt inca “liceeni” si ii vad cum sunt seriosi in vorbe si veseli in privire - ne leaga o perioada frumoasa - a fost ca un ghem imens care s-a rasfirat in toate zarile: Canada, Italia, Franta, etc. iar zilele astea in functie de toate referintele multinationale noi vorbim cu aceleasi intelesuri conservate in timp.

inregistrez 20 de ani de la BAC si imi place :)