Archive for the 'Io' Category

calendarul

cel de aici din blog este sarac, dar nu si cel din viata mea, care s-a supra-aglomerat pana la prea-plin. simt cum zilele zboara cu viteza nebuna, noptile sunt fragmentate si pline de zgomot, dragoste si iarasi zgomot. incerc sa nu ma plang si reusesc doar sa ma enervez asa ca metoda cu eroare trebuie sa fie schimbata. cateodata citesc articole pe net, nu reusesc sa termin cartea aia “facebook”.. si rasfoiesc cateva carti de specialitate…sunt luni bune de cand nu savurez carti doar de placere…asa ca va rog frumos sa-mi scrieti titluri ca sa le asez intr-o lista a dorintelor.
ma intorc la calendar: intre ianuarie si august am invartit zilele si noptile pe toate partile: clar…nu e pentru oricine experienta asta si ma simt fericita, depasita de evenimente, coplesita de emotii.

armonia e un vis ce a zburat departe. nu o mai caut..lasa…se va intoarce ea cand va simti ca e momentul - pana atunci: haos!

zilele nu mai sunt lucratoare si weekend - ele au devenit doar ore cu lumina naturala…fata de orele fara lumina naturala cand zgomotul sau/si linistea imi rotesc motoarele pe toate partile.

frumos asa aglomerat..niciun antrenament vreodata nu ar fi ajutat sa fie altfel :)

ok

totul e ok de cand circulatia emotiilor ametitoare din acest an s-a domolit. cele multe intamplate m-au departat de scriere, asa cum m-au departat de prieteni, bucurii personale - intime - secrete si azi chiar de mine. caut sa reformulez scrieri pastrate in minte timp de 8 luni, chiar 3-4 ani, perioada in care am pus frana; nu pentru ca nu am avut teme ci pentru ca asezatul in fata tastaturii nu a mai aparut ca dorinta asa cum era in timpurile cele bune.

imi propun sa recitesc din articolele anilor de glorie, sa caut emotiile pastrate acolo, pe care multi le-au placut si poate se va reaprinde determinarea de odinioara.

timpul si cararile vietii m-au deturnat. nu credeam vreodata sa se intample dar iata: niciodata sa nu spunem niciodata; zicala testata pe pielea mea si graita des in ultimele luni.

cu perspectivele intoarse invers fata de prismele anilor de burlacie, promit sa vad ce-a mai ramas si daca imi mai place scriitura.

puf..puf…pufica.

intre referinte mobile si imobile

REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (în loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. — Din germ. Referenz, fr. référence.

referintele in baza carora noi ne-am trezit ca avem 18 ani le-am capatat din familie, scoala si vremurile traite. le vad a fi imobile si greu de miscat de la locul lor.
mai exista un strat de referinte mobile capatate dupa 20 de ani prin mii de momente vesele, triste, usoare sau dificile, de criza sau de glorie, personale sau profesionale, pe care le-am trait cu intensitatea primei generatii de “liceeni liberi” cu un entuziasm nebun si pasiune pura.

ma intereseaza din ce in ce mai mult cum referintele celor din jur si ale mele, aici in orasul aglomerat, se schimba intr-un nivel pe care il simt mobil, unde se mai poate adauga/modifica ceva. multa lume da “like” prea usor unor referinte care au functionat la unii. vad cum multi (si eu ma aflu in acest grup) se schimba - este un test important daca aceste referinte aflate pe un nivel mobil devin referinte de baza, imobile, care te schimba pe nesimtite. ceea ce este bine - sa te mai schimbi acum este un act de curaj indiferent de sensul pozitiv sau negativ.
am citit undeva ca prietenii iti sunt oglinda - daca ei nu te mai recunosc atunci e sigur o schimbare realizata pe undeva, in interior; ca si cand dupa multi ani de purtat culoarea rosie te intorci brusc spre albastru. este un semn si in aceste culori - vine odata cu sentimentele si coordonatele intime. (de ex: mi s-a intamplat sa aleg recent alte culori decat de obicei - in acelasi timp o serie de emotii puternice mi-au traversat sufletul si m-au obligat sa gandesc altfel - dar vom vorbi despre culori intr-un episod viitor)
dupa 35 ani, cu multe dorinte implinite, scenariile care ne fac fericiti sunt mult simplificate: o cafea cu prietenii vizitati rar, o amintire frumoasa vorbita cu familia, un apus de soare sau o floare in vaza, un gest de bunatate.

fiecare isi cauta referintele potrivite si le simte atunci cand s-au aliniat toate in minte si suflet. cu greu reusim sa fim atenti la nou, sa pricepem tehnolgiile de exemplu si mult mai greu avem astazi armonie - iar galagia de-afara nu ne-ajuta. pana la urma ce inseamna intelepciunea daca nu rezultatul tuturor experientelor culese pana acum? cu fiecare zi suntem mai intelepti decat ieri si avem referinte noi pe care incercam sa ni le traducem astfel incat sa decidem: le vrem sau le respingem.

scriu despre referinte pentru ca am reluat legatura cu oameni pe care nu i-am vazut de 20ani - si ma mira cum ei sunt altii si totusi aproape de cei din amintirile mele. simt cum au devenit parinti si totusi sunt inca “liceeni” si ii vad cum sunt seriosi in vorbe si veseli in privire - ne leaga o perioada frumoasa - a fost ca un ghem imens care s-a rasfirat in toate zarile: Canada, Italia, Franta, etc. iar zilele astea in functie de toate referintele multinationale noi vorbim cu aceleasi intelesuri conservate in timp.

inregistrez 20 de ani de la BAC si imi place :)

prea ca acasa

prefer de sarbatori casa mamei - acolo inca sunt toate prea facute: aperitive, ciorba, fripturi, deserturi - fara nicio indoiala la mama le gasesc in cantitati mari ca si cand vremurile nu s-au schimbat iar noi inca suntem toti alaturi de ea.
din pacate anul acesta am ramas in locul recent devenit “acasa” la aproape 300 km de mama; langa mama a stat o parte din familie si masa a fost ca in toate sarbatorile: plina :)
la mine acasa nu am gatit - recunosc nici timp nu am avut si am profitat de bunatatile primite cu drag de la mama2 - care locuieste in oras, mult mai aproape. mama 2 = mama lui :) care ne-a oferit cu drag din toate cele gatite pentru familie.

cred ca se pierd obiceiuri frumoase in zilele petrecute la oras, in forfota vremurilor noastre. efortul de a pune masa in zi de sarbatoare eu reusesc sa-l reduc la o serie de cumparaturi semipreparate care reduc la maximum timpul petrecut in bucatarie. imi aduc aminte de vremuri cand gateam cu mare placere, mult, astfel incat sa fie pentru toti prietenii. nu pot spune azi ca imi petrec timpul in actiuni pe care le prefer - pur si simplu trece nespus de repede si simt alte activitati a fi mai importante.

regret si imi imaginez ca voi reveni la obiceiurile capatate la mama acasa - pana la urma ce am invatat de la ea ramane pentru totdeauna in inima mea.

cu liniste in suflet va urez pace si in restul anului

Craciun fericit!

pentru mine acest an este diferit, a iesit din tiparul obisnuit cu speranta de a-si seta un tipar propriu, impodobit cu proiectii posibile, cautand un sens nou care sa imbrace zilele frumoase de Craciun cu sentimentele miraculoase de dragoste. va urez in aceeasi masura sa simtiti caldura iubirii!  :)

va multumesc

pentru urari si gandurile bune.

11.11.11 - ora 11.11

mi-am dat seama ca stelele s-au aliniat ca sa ma sustina in demersul dificil de a intelege cifra 36 cu care ma voi confrunta maine dimineata! de fapt acesta este intelesul scris in carti, prevazut de grupuri mari de cercetatori: undeva, in Romania, in anul 2011, ziua 11, luna 11, la orele11.11 - Pufica, personalitate de exceptie, va aniversa ultima zi de 35 ani cu scopul de a pricepe cifra 36 - live on line - in fata tuturor prietenilor!!!

depinde de noi

unii spun ca dragostea e pentru cei tineri caci ei au energie sa zboare. altii spun ca dragostea e pentru cei maturi pentru ca stiu sa o pretuiasca, sa construiasca prin ea. ceilalti spun ca dragostea dureaza trei ani - o gluma buna daca ne amintim cat timp raman gandurile de dragoste in mintile noastre. mai sunt cativa care spun ca dragostea este efemera, trece si doare cand asta se intampla.

eu spun ca dragostea este indescriptibila, imposibil de etichetat in categorii definite subiectiv de unii, altii, ceilalti sau cativa si resimt limitele limbajului verbal cand ajung sa o simt. este irelevant timpul in care exista si cum se manifesta; acestea sunt detalii care imbogatesc fiecare zi si coloreaza fiecare gand generat de ea - rezulta astfel ca depinde de noi cum le traducem, interpretam si le desfasuram mai departe.

fireste.

“cu ce conotatie e firestele asta?
adesea comunicarea virtuala ma incanta prin felurile in care starneste imaginatia; interpretarile sunt inmiite de tastatura si incurcate de emoticoane. sigur ca prefer o discutie fata in fata  - care nici ea nu garanteaza transmisia si receptia dar macar imi produce un sentiment real si nu cinestiece imaginat. astazi am analizat cuvantul “fireste” si l-am intors pe toate partile dupa o discutie simpla, scurta si la obiect.

am ajuns la asta de fapt pentru ca l-am receptat negativ; cu neplacerea unei confirmari despre care stiu si pe care nu o accept. ca urmare l-am folosit trosnit inapoi in toate felurile :) pana cand am primit intrebarea descriptiva; fireste inseamna ceea ce natural s-a potrivit in urma unui posibil destramat cu multi ani in urma care iata ca inca genereaza nevoia de comunicare. eu raman atasata placut de cuvant si de cel care il confirma.

sideways

I keep thinking in a moment that
Time will take them away
But these feelings won’t go away

Dance Me To The End Of Love

a corner of your lips: elevation

in general

descifrez din jur-imprejurul meu ce vreau, cum vreau. la fel o faci si tu; asa ca te rog nu-mi judeca perspectiva ci gaseste o cale sa pricepi. eu la asta lucrez acum.

un gand

cand apare si se incapataneaza a fi luat in considerare imi suceste programul de somn. spre exemplu dimineata intre 5 si 6 ma sfatuiam cu un grup de gugustiuci (care si-a facut loc de distractie la mine la geam). am deschis fereastra larg si am scuturat gandul cu pricina. zburatoarele au insistat sa imi explice de ce exista iar eu am cedat si l-am acceptat pentru a porni dimineata cu soare. am adormit apoi cu zambetul trimis in departare..

un gand frumos ca cel de dimineata mi-a fost curcubeu pentru ziua intreaga :)

12

imi plac zilele cu numarul 12 asa cum imi place muzica. cifra in sine ma incanta cand o vad sau aud. imi plac noptile calde de primavara ca acum cand pe masura ce se indreapta noaptea spre dimineata ne temperaturizam spre zero. dar numai pentru a avea de unde reveni :) e un sens minim si corect. imi place muzica in concert - fara nicio legatura cu cifra. asta ca sa fie scris desi e evident. cursivitatea marunta a tuturor nimicurilor ce-mi plac conspira spre un univers perfect, dar perfectiunea imi place cand se afla in extreme, cand e explodata si se raspandeste in bucati imperfecte. aceasta secunda o aleg..cu directii multiple, posibile in simultan si fortate sa se aseze unde se nimereste.

ca sa nu uit: am citit zilele astea despre vopsea inventata special pentru ceramica lucioasa. am si cumparat verde, galben + albastru si fucsia conform cererii; am aflat despre cum sa scriu pe rotund - mi-a reusit partial; stiu despre cum sa las desenele in odihna 24 ore iar apoi sa le asez in cuptor la incins. mi-ar fi placut sa pastrez o poza cu rezultatul :)

ca sa nu uit2: din copilarie nu am mai cusut; in ianuarie ca sa dau curs unui gand, am cautat ustensilele: ac, ata rosie, ata alba, am cumparat in plus nuante de roz si verde caci nu eram sigura de nevoia finala. inainte de a coase am desenat formele cu dermatograful - ca sa se curete la spalat (nu aveam creion in casa - doar pixuri). nu m-am gandit sa fac o poza nici atunci.

spread your wings..

de exemplu:

imi place sa dau un exemplu celor din jur prin ceea ce fac sau povestind ce am trait si mai ales simtit.
cred in ceea ce oferim constient sau nu si in curand s-ar putea sa adaug exemplele altora in bagajul meu personal; recunosc sunt extrem de selectiva preferand de obicei propria-mi experienta. dar nu e rau sa afli despre cum altcineva a avut ceea ce cauti, a trait ceea ce doresti sau a dus la final ceea ce iti propui. s-ar putea ca decorul asezat in drumul nostru sa nu fie intamplator si poate ar trebui sa ne uitam cu atentie spre ce putem acumula, lasand mai des ferestrele deschise. iata chiar acum un exemplu personal: ferestrele mele sunt intotdeauna deschise indiferent de “vreme” - receptionez astfel cantitati uriase de emotii si le transform in energie pozitiva pe care o ofer intr-una imprejurului. ramaneti aproape :)

urgenta=macelarie

mi s-a intamplat saptamana trecuta sa pic impreuna cu tot organismul; oboseala cronica + ulcer duodenal, sindrom MW, alimentatie haotica. nu ma pot opune diagnosticului mai ales pentru ca m-am speriat de spitalul de urgenta. iarasi am ajuns sa fiu la dispozitia unor cadre medicale deosebit de insensibile (judecand dupa conditiile in care lucreaza nici nu ma mir ca au devenit asa). orele petrecute la deshocare sper sa ma oblige la masuri personale astfel incat sa nu-i revad curand. ce m-a frapat cat stateam intinsa intre un tanar proaspat operat pe cap si o doamna cu un picior ce parea rupt a fost haosul dintre cadrele medicale; pe la mine au trecut doua pana cand s-a decis a treia sa inceapa o consultatie (o serie de analize erau gata deja in fisa fiind venita - a se citi trimisa - dintr-o policlinica privata unde s-au simtit depasiti de situatie)
dupa ce am trecut peste observatiile de genul: “privatii astia ne trimit numai problemele dar tarifele pe care le percep nu..” am intrat “in proces” printr-o asistenta care nu a reusit sa-mi ia sange dupa 3 incercari de a identifica vena!!! nu pot intelege ce cauta la urgenta cineva atat de junior in meserie. adica daca aveam hemoragie interna cum era impresia doctorilor nu cumva as fi crapat definitiv pana imi lua d-soara sangele? m-am simtit ca la macelarie, doar ca eu livram propriul corp spre casapire. culmea e ca nu am plecat de acolo cu nervi pe acei oameni: doctori+asistente, imaginandu-mi cum ar fi fost dimineata buclucasa daca nici ei nu mai erau - cum ar fi sa mergi in zorii zilei la urgenta si sa nu fie nimeni la triaj, deshocare sau chirurgie?? poate cineva sa vada scenariul asta? ei bine, mi se pare ca suntem aproape de el.
adesea ma gandesc de ce nu plec din RO si motivez ramanerea cu familia, prietenii si toti cei pe care-i iubesc si-mi sunt alaturi, cu locurile minunate pe care le-am vazut sau cele unde imi doresc sa merg..dar asemenea experiente ma fac sa regandesc detaliile. sistemul de stat e in colaps - am simtit-o pe pielea mea zilele astea si m-a durut la propriu. de ce sa fiu eu o victima cand pot sa plec spre mai bine?

ps: sunt bine acum, ma recuperez la domiciliu dupa ce am reusit sa anihilam toate diagnosticele ce implicau internare: hemoragie interna, ulcer perforat, gauri in plamani, altele minunate si sangeroase. promit ca voi insista cu analizele caci nu am incredere in operatiunea de salvare ca si cand mi-ar fi fost tratata cauza reala.

ps bis: nu am sunat prietenii doctori pt ca era foarte devreme si nu stiam de fapt ce mi se intampla.

pe toata perioada evenimentului in minte am ascultat intr-una un cantecel pe care obisnuiam sa-l inserez in playlistul de la radio:

30si

multumesc in primul rand pentru fiecare gand bun pe care il simt de la voi. apoi pentru ca nu ma lasati sa uit ce este cu mine in lume. nu in ultimul rand multumesc pentru vorbele frumoase pe care le aud nu doar astazi.

privesc spre o cifra fara sa inteleg daca poate schimba ceva in mine …. poate mai mult in cei din jur cand o aud.

ce imi doresc este sa ma schimb mai repede spre bine si sa exersez spre imperfect.
pufica

orgoliul

ma impiedica acum sa obtin ce-mi doresc din toata inima - este o frana suficienta ca sa nu intreprind niciun gest mai departe de inlauntru. nu-mi place si totusi ma supun ca unei decizii externe pe care o respect. cumva am incredere in trufia cu care se impune. din pacate sau din fericire insa intotdeauna cand a fost timpul el mi-a dovedit ca a facut diferenta; cateodata au trecut ani pana cand i-am multumit pentru sprijin - alteori imi dau seama ca fara orgoliu as fi fost in mod nefiresc libera spre extreme.

ps: dorinta cu pricina e simpla in ciuda intensitatii.

ezit sa va intreb ce parere aveti despre al vostru. si totusi ii simtiti prezenta sau lipsa?