Archive for the 'HistoryRepeating' Category

octombrie

s-a facut toamna. imprejur se coloreaza copacii.
inlauntru se schimba starea lucrurilor si devine o adevarata experienta 360.
in lume stirile sunt din ce in ce mai intense si prevad vremuri inclestate; parca este dificil sa difuzezi stiri bune, pozitive, cu exemple model…au disparut in marea de informatii despre iminenta razboiului pe-aici pe-aproape. iarna fie va accelera popoarele, fie le va potoli .. o pauza pana in primavara, nu?
sunt foarte curioasa despre cum se va prezenta Craciunul anul acesta - in super-mega-hiper-marketuri deja se vand globuri pentru brad. ah… iarasi incepe taierea sarmanilor braduti? astfel incat sa se incante cateva zile familiile care isi permit costul lor? costul drumului de pe munte -  in case - si apoi catre gunoi, al unor braduti altfel frumosi acolo la ei in paduri..

Robbie Williams

nu l-am vazut cand a venit la Bucuresti dar am auzit ca a fost insetat :)

la medici merge 25% in “plic”

am vazut cum s-a infoiat “lumea medicala” pe Guvern/Parlament si a cerut marire de salarii, schimbarea sistemului, etc toate cerintele mult discutate in emisiunile TV si presa on line. apoi Prim Ministrul a iesit si a zis: 25% la toti. ce sa mai..drama la Min Finantelor, declaratii si ce credeti: au gasit niste bani pe-acolo pt mariri.
cum este posibil ca numai la presiune sa functioneze aceasta gasca de baieti si fete??!?! (care si-au votat in iunie, cu nerusinare crunta, salarii triplate pentru ei si tot personalul suport si pensii speciale pentru ei)
cat de trist este ca medicii care amenintau cu greva au tacut la fel de repede ca dupa o anestezie?!?!?!? acesta a fost pretul???? au pus cei 25% in “plic”???????????!!!!! sunt foarte dezamagita si imi dau seama ca  nu avem sanse reale de schimbare in urmatorii 10 ani.
sistemul de stat este la fel de mizerabil, infect, darmator de demnitate, de un cinism crunt - un sistem de care ma tem atata de mult incat refuz sa ma ocup de preventie si prefer urgentele - doar, doar ajung sa interactionez rar cu ei.
mai mult, la privat, din ce in ce mai des vad cum personalul uita ca au clienti care platesc muult de tot pt consultatii si reiau comportamenele extreme pe care le intalnim in mod curent “la stat”.
nu exista niciun motiv care sa justifice cruzimea experientelor multor asigurati din Romania - v-as cere sa scrieti in comentarii ce-ati patit, dar ar insemna sa ne petrecem ani buni in discutii care nu ne ajuta cu nimica.

as mai spune ceva in final:
1. am vazut ca alte sindicate se ridica la scandal - sunt curioasa cand se anunta ca nu mai sunt bani la buget..si mi-e mila de profesori pentru ca nu reusesc sa se ridice si sa ramana fermi cu toate nemultumirile pe care le-au acumulat in ultimii ani.
2. mamele au inca plafoane in concediul de crestere a copilului - nu pot beneficia de drepturile lor pentru ca cineva, undeva a zis: max 3400 lei/luna pentru optiunea de 1 an sau 1200lei / luna  - pt cea de 2 ani - RUSINE Guvernului/Parlamentului pentru acest abuz!
3. poate ar trebui sa plecam si noi din tara…sa vedem cine le plateste pensiile speciale.

am stabilit: sunt refugiati

sunt uluita in fata manevrelor lente si adesea agresive ale tarilor din UE.

de toamna

odata cu data de 1 a lunii se simte diferenta in preocuparile celor din jur:

- familistii incep sa alerge dupa rechizite, haine de toamna, alte necesitati pentru scoala;

- ne-familistii incep sa planifice vacanta de iarna, urmatoarea excursie - hei dar voi chiar va plimbati! - pe unde sa mai petreaca o seara de calitate in oras cu povesti despre plajele vizitate in vara.

fiecare cu bulina lui de activitati, aceleasi an de an, fara a simti ca rutina este cea care nu permite emotiilor sa izbucneasca; odata ce cunosti care sunt urmatorii pasi, nu poti simti mai mult decat deja “estimat “.

am un sfat: mai lasati evenimentele sa se intample. un restart la vremea lui poate face minuni :)

alege bine

vad pe Facebook nenumarate acuze: guvernul e de vina, capitalistii ne folosesc, democratia e minciuna, suntem sclavi in corporatii, bugetarii ne risipesc banii, doctorii fara plic nu misca nimica, tot ce se intampla imprejur se afla sub o umbra plina de evidentul: ce nasol!

putini vorbesc despre cele bune, se ofera sa te sprijine, te asculta si iti raspund cu sinceritate; din ce in ce mai putini.

caut sa inteleg fenomenul care in ultimele luni si pe mine m-a coplesit generand “plangeri” in detrimentul atator momente incredibile pe care le traiesc in fiecare zi. miracolul este cu noi …. sa deschidem ochii si sufletul catre el si sa-l pastram in fiecare vorba. alege si tu sa vorbesti despre partea plina a paharului; poate intr-o zi asta te va ajuta sa simti bucurie in fiecare zi.

imigranti sau refugiati? sa imi explice cineva

citesc cu indignare stirile din aceasta apropiata parte de lume (Siria, aprox 2300km de Romania) care se zbate intr-un razboi crud, inutil si sangeros.
nu pot intelege cum in secolul 21 cu miliarde de tratate mondiale, intelegeri si acorduri politice si economii dezvoltate, nu avem niciun grup/nicio organizatie care sa ajute realmente aceste VICTIME ale bestialitatii umane. sunt lasati sa traverseze marile pe ambarcatiuni rudimentare, sunt expusi gazelor lacrimogene, foametei, disperarii, nebuniei.

fiii si fiicele acestor VICTIME traiesc traume majore, au un inceput de viata cumplit si totusi…nu vad ajutoare concrete, rapide si de efect. imi imaginam cand a inceput fenomenul ca voi vedea desfasurari de forte aliate cu:
- imense corturi albe ale crucii rosii care sa le acorde primul ajutor;
- imense vapoare care sa ii transporte in siguranta;
- imense efective de oameni care sa ii directioneze catre tarile ce au nevoie de mana de lucru si care ii pot integra civilizat;
- imense reactii ale celor care altfel se declara pacifisti convinsi;

- interventie in acel razboi cu scopul de a opri macelul acestor nevinovati care au fugit din casele lor, din universul lor pentru a lua calea pribegiei.
indiferent de religie, natie, convingeri, ar fi fost - in visele mele - ajutati, integrati, consiliati; pentru ca traim in secolul 21 si vociferam cum ne-am civilizat, cum detinem tehnologie de ultima generatie, cum suntem “dezvoltati personal” pana la greata, cum suntem armoniosi cu natura (o minciuna mai mare nu exista de cand au aparut insulele de peturi din oceane!! dar asta in alt articol).
ma ingrozesc imaginile pe care le vad si etichetele de imigranti, refugiati, etc. care sunt gresite pana la absurd.
un genocid se intampla; il vedem in fiecare zi la stirile de la ora 19 si noi inca avem placerea sa dam like pe facebook la “amintiri”, pisici, si postari zen, asta pentru ca rar vad furii pe ziduri; suntem o adunatura de fericiti pe-acolo - 1,49 billlion monthly active users -  care nu avem habar de lumea reala in care traim.

(This statistic shows a timeline with the worldwide number of active Facebook users from 2008 to 2015. As of the second quarter of 2015, Facebook had 1.49 billion monthly active users. In the third quarter of 2012, the number of active Facebook users had surpassed 1 billion. Active users are those which have logged in to Facebook during the last 30 days. source: http://www.statista.com/statistics/264810/number-of-monthly-active-facebook-users-worldwide/)

alte surse de imagini&stiri:
http://syrianrefugees.eu/
http://www.theguardian.com/global/2015/may/26/syrian-refugees-uk-we-will-build-country-boat-smuggle
http://www.bbc.com/news/world-europe-24583286
http://www.hotnews.ro/stiri-international-20373676-macedonia-sute-imigranti-rupt-cordoanele-politie-frontiera-patruns-tara.htm

2015

va fi un an al dorintelor implinite, daca reusim sa ne tinem de dorintele posibile si nu cele imposibile; imposibil la mine va fi de exemplu sa cumpar o casa pe pamant cu doi caini si gradina de legume. am auzit in sezonul sarbatorilor de iarna multe planuri care depasesc posibilitatile celor care le-au asezat si nu este eficient sa ne punem sperantele toate in destinatiile departate ci in cele aproape de noi; altfel exista marele pericol de a le sari pe cele posibile si de a nu le atinge pe cele imposibile.
o mare dorinta a mea e pe cale sa devina realitate si ma bucur de ea; desi am adunat ceva vreme de cand o simt, tot nu sunt pregatita pentru “devenirea” la realitate asa ca tind sa dau dreptate celor care sfatuiesc sa avem grija ce ne dorim :)

urarea mea, scrisa tarziu la fel ca toate cele in ultimii ani, este sa aveti dorintele implinite in 2015.

ps: valabila doar pentru cei cuminti :)

despre scriere

am facut curat in linkurile de la “citesc si va propun” / “prieteni” si-mi dau seama ca in 2014 urmaresc din ce in ce mai putine bloguri iar prietenii mei au cam uitat sa scrie; cu siguranta Facebook ne supra-solicita iar multele platforme de socializare ne acapareaza mai mult decat ne dam noi seama. personal imi place sa scriu si o fac rar acum fata de inceputurile blogului. insa.. stiu ca voi relua, intr-o foarte buna zi, scrierile cu multe cuvinte.

ca fenomen in capul meu articolele exista - imi imaginez ca le pun pe blog dar nu reusesc sa fac loc timpului de scris! oups! apoi ele zboara spre universurile frumoase in care umblu rar de tot :)

ps: nici nu-mi aduc aminte ce faceam toata ziua inainte de a avea cont pe Facebook, Google+, LinkedIn, Instagram, etc

cardul de credit

pana in aprilie anul acesta nu am folosit acest instrument bancar pentru ca m-am ferit intotdeauna de credite si alte forme de a ajunge sa folosesc bani care nu sunt ai mei. l-am emis intr-o doara si cu ceva scop sa fac niste cumparaturi pentru casa: TV, hota..dintr-astea..
aiurea!
l-am busit in prima luna; deja am inceput sa pun la loc banii pe care i-am spart in cateva saptamani.

concluzie: premisele mele initiale erau corecte.
“Sa nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma”

daca aveti povesti bine de stiut despre cardul de credit.. as vrea sa le citesc in comentarii

ciorba de vita

ei bine am facut-o pe prima din viata mea; motivul pentru care se intampla asta este cererea “in house”. mi-am propus sa folosesc o reteta diferita
(cu sfecla rosie) si am incercat sa urmez pasii descrisi in retete sau oferiti cu drag la telefon. in final arata bine, pare gustoasa si insist sa spun ca nu ma dau in vant dupa ciorba ci prefer supele, eventual cu galusti. pentru toata lumea - iata ca si pe asta am facut-o :)

concediul de odihna

este momentul cel mai asteptat din an de foarte multi dintre noi. pentru mine este perioada in care pot vizita o noua tara sau orase europene pe care doresc sa le iau la pas. cateodata concediul poate fi 2 saptamani langa un mal de mare in care uit de toate si simt doar soare. mai poate fi o combinatie ca anul trecut: 5 zile la Barcelona si restul in Grecia.
stiu sigur: concediul ar trebui sa fie mai lung - pentru ca si nivelul stresului, in orase, este naucitor si loveste sistemul imunitar, mintea si sufletul locuitorilor. astfel 2-3 saptamani nu sunt suficiente in an.
sarbatorile de iarna nu sunt un concediu de odihna pentru mine - pentru ca ele ma aseaza in universul foarte personal, alaturi de familie..asa ca este greu sa-mi fac bagajul si sa zbor.
am avut o discutie despre concediul inainte de ‘89…se desfasura doar local, la mare sau la munte, in hotelurile acum paraginite din statiuni, cu resurse minime si fara putinta de aroganta.
acum zburam de pe o zi pe alta si ne-am obisnuit cu libertatea mult-uitand de unde am plecat.
unele zile de concediu le leg de weekend astfel incat sa vizitez: Dunarea, Marea Neagra, muntii Carpati - super destinatii  - o spun foarte serios; avem de toate si totusi putin timp pentru turism national.

visez la mai mult concediu de odihna si la bucuria de a ma plimba in toate zarile :)

1MAI

despre zilele aiurite ale sarbatorii muncitoresti sunt cateva lucruri pe care vi le povestesc pe scurt:
- de obicei plecarea de 1MAI era o regula a casei - anul acesta s-a dus pe apele joburilor care nu ne lasa :)
- destinatia era Vama Veche - nu pentru a gasi pereche si pentru distractie, muzica, vorbe lungi cu prietenii si ceva frig&ploaie - clasice de 1MAI
- acum am ramas acasa - Bucuresti - si am beneficiat de un oras gol pe sosele si plin in parcuri si padurile din jur
- cei cativa ramasi suntem intr-o stare de nauceala generala: am fugi la mare macar 1ZI (unii chiar au plecat in zorii zilei) dar am ramane totusi langa muncitorii de langa noi - asa ca vizitam terasele, restaurantele si ne cautam un sens micut in aceasta sedere prelungita acasa
- am cumparat o muscata rosie, 3 tablouri, 1 colaj de rame foto, o lampa solara pentru balcon si plasa pentru tantari

noi sedem si ne odihnim :)

prea ca acasa

prefer de sarbatori casa mamei - acolo inca sunt toate prea facute: aperitive, ciorba, fripturi, deserturi - fara nicio indoiala la mama le gasesc in cantitati mari ca si cand vremurile nu s-au schimbat iar noi inca suntem toti alaturi de ea.
din pacate anul acesta am ramas in locul recent devenit “acasa” la aproape 300 km de mama; langa mama a stat o parte din familie si masa a fost ca in toate sarbatorile: plina :)
la mine acasa nu am gatit - recunosc nici timp nu am avut si am profitat de bunatatile primite cu drag de la mama2 - care locuieste in oras, mult mai aproape. mama 2 = mama lui :) care ne-a oferit cu drag din toate cele gatite pentru familie.

cred ca se pierd obiceiuri frumoase in zilele petrecute la oras, in forfota vremurilor noastre. efortul de a pune masa in zi de sarbatoare eu reusesc sa-l reduc la o serie de cumparaturi semipreparate care reduc la maximum timpul petrecut in bucatarie. imi aduc aminte de vremuri cand gateam cu mare placere, mult, astfel incat sa fie pentru toti prietenii. nu pot spune azi ca imi petrec timpul in actiuni pe care le prefer - pur si simplu trece nespus de repede si simt alte activitati a fi mai importante.

regret si imi imaginez ca voi reveni la obiceiurile capatate la mama acasa - pana la urma ce am invatat de la ea ramane pentru totdeauna in inima mea.

cu liniste in suflet va urez pace si in restul anului

partidul, Antonescu, Romania

scriu azi despre telenovela politica pe care in zig zag am citit-o zilele astea: se joaca teatrul unui parteneriat fortat care acum isi spala rufele foarte murdare in public si noi ar trebui sa tinem partea actorului talentat. nu -mi place otrava pe care ne-o toarna si ma intreb pana la urma noi pe cine alegem in toamna ? cu atatea voturi risipite in partidele mici care ne rasar precum ghioceii vad iarasi un castig evident al partidului social democrat - cel mai numeros si acum pe val.
increderea mea in clasa politica din Romania este aproape de zero. nu ma reprezinta si nu ma ajuta cu nimica.
ce ramane de facut atunci cand orizontul este innorat?

tastezi sau glisezi?

in 2 ani maximum nu mai gasim telefoane cu taste in piata - pam, pam!

gata - s-au cam dat :) am fost azi sa cumpar cadou un smartphone si majoritatea aparatelor expuse aveau ecran tactil. cele cu taste erau putine si izolate intr-un colt cu mica vizibilitate. desigur pretul e mare la telefoanele destepte si perioada de contract a abonamentului asociat este de 2 ani timp in care softul crapa si tehnologia este depasita  - eu am patit asta deja si sunt captiva pana in mai 2015.
la oferta vine si trendul la abonamente care este “nelimitat” ca si consumul nebun de mii de minute si internet mobil din Romania.

si totusi - ce facem cu ele? pt ce platim? vorbim chiar atat de mult sau intram pe internet asa de des?

apreciez tehnologia atunci cand ma ajuta sa vad un spectacol in direct de la Londra si ma dispera atunci cand incerc sa dau un sms - pt mine ecranul tactic inca este greu de acceptat.

medicul de familie

care este rolul lui in viata noastra?
ce asteptari sa am?

am schimbat recent doctorul dupa 8 ani si asta din cauza ca nu am primit o adeverinta. pe scurt la o noua angajare aveam nevoie de 2 bucati trimiteri catre specialisti conform legii si de o adeverinta finala apt pentru munca. am sunat pentru a solicita trimiterile si raspunsul a fost ca nu am cum sa vin decat in saptamana urmatoare sa ridic documentele pentru ca sunt multe programari. am insistat telefonic explicand ca trebuie sa am adeverinta cu data anterioara primei zi de angajare si era prea tarziu daca ridicam trimiterile in urmatoarea saptamana. raspunsul m-a naucit: pentru ce suma primesc eu de la stat pentru dumneavoastra nu merita sa lucrez in afara programarilor existente, respectiv in cazul de fata sa scrie 2 trimiteri.
wtf - am raspuns si eu ca ma mut la alt medic de familie si am platit la privat peste 300 lei pt a avea adeverinta la timp.

medicul nou de familie l-am ales la intamplare si sper sa functionam mai bine.
atentie:
- la schimbarea medicului de familie 1 luna sunteti pe bara - desi cotizati :) doar urgentele sunt rezolvate in aceasta perioada
- istoricul analizelor ar trebui sa se transfere intre medici - in realitatea acestia iti cer tie sa le aduci personal - nu sunt de acord cu asta iar ei nu sunt dispusi sa faca plicuri, etc..asa ca eu am renuntat la ele mai ales ca am avut nevoie in ultimii 8 ani de medic familie cam de 3 ori pentru chestiuni despre care pot vorbi si singura.

daca aflati undeva despre un ghid de utilizare a medicului de familie - pls link.

analize, doctori si spitale

am ales laboratorul de la Institutul Cantacuzino la recomandarea prietenilor. acolo am avut o experienta placuta miercuri dimineata in jur de ora 8: totul s-a derulat corect, fara sa-mi ramana semne la recoltarea de sange, cu vorbe bune de la doamna doctor si ajutor cand m-au luat ametelile de cap. unele analize au fost cu plata si asta nu m-a deranjat.
joi am mers la medlife unde am platit pentru alte analize si este atat de diferita atitudinea celor care la fel de frumos s-au purtat. am banuiala ca muncesc in conditii muult mai bune si sunt platiti corect fata de munca lor.
regret ca specialisti buni traiesc zi de zi in conditii sarace de munca - vazute miercuri - spre deosebire de conditiile de lucru mai bune de la privat - joi. pana la urma acestia au aceleasi drepturi.
intrebare: daca domeniul privat i-ar putea absorbi pe toti ce ne-ar ramane in sistemul de stat catre care eu platesc in mod oficial de 18 ani?

astept rezultatele si vizita la al 3-lea doctor ORL pentru un verdict final.

ps: tratamentul homeopat mi-a ameliorat simptomele si m-a ajutat dar evident nu le-a rezolvat - ca urmare eforturile mele continua
raspund la telefon pentru detalii :)

profil Facebook = tabloid personalizat

am eu senzatia sau “viata” pe Facebook se transforma intr-un fel de monitorizare a profilurilor altora?

una e sa citesti paginile diverse si pline de “continut” si alta profilurile care cuprind in general aspectele “prea fericite” (ca sa nu spun cosmetizate) din vietile prietenilor virtuali …desigur sunt unii care ma distreaza maximum prin statusuri pline de haz si prin ganduri exprimate vizual din ce in ce mai bine prin deja binecunoscutele poze cu text filozofic.

saptamana asta am vazut ca am prieteni pe Facebook cu care nu mai comunic deloc nici on line nici off line; de exemplu fosti colegi de munca despre care nimica nu mai stiu dar se afla in lista mea sau cunostinte ale unor cunostine ale unor cunostinte.
am incercat sa adaug doar oameni pe care ii cunosc si am reusit in proportie de 95% - deci aproximativ 800 de contacte sunt persoane pe care le-am privit in ochi (chiar si daca s-a intamplat in clasa a doua).

incerc, si cu greu reusesc, sa aud povestile prietenilor mei reali la intalniri fata in fata si cand nu pot, Facebook ma ajuta; in plus postarile mele se refera la diverse detalii care imi par “impartibile” si nu la toate cele de zi cu zi in sufletul meu pe care mai usor le scriu pe blog. rar petrec timp privind profilurile din lista si sincer spun daca in news feed nu apare cineva - e pierdut pe veci in istoricul platformei Facebook.

ps: pana la urma exista niste reguli de buna purtare pe&cu Facebook sau nu? in realitate este ofensa majora sa nu adaugi pe cineva care iti cere prietenia??

da

cine zice - ala e!

++

sanatatea Ativan este cea mai importanta!