din discutiile recente de peste weekend am ramas cu niste intrebari: reprezinta suma de bani care intra in buzunarele unui cuplu un lant care-i si tine? in ce procent banii afecteaza pe cei doi? cine ar trebui sa castige mai mult EA sau EL? cati considera independenta financiara a fi vitala si impart absolut totul la 2, nemteste? ce anume nu ar trebui impartit? poti economisi in cuplu spre interesul personal??
pentru multi mi se pare ca asta e ingredientul principal: cat ofera in bani cel de langa!
daca asta e criteriul dupa care se face selectia, nu e de fapt cuplul degenerat tocmai de moneda prin care exista?
…inteles cand a disparut vara din termometre si au aparut frunze uscate in iarba. dimineata tura cu rolele s-a desfasurat corespunzator..la pranz s-a simtit vantul si pe seara am tremurat de frig. atat de repede s-a racit..stiu! vremea a luat exemplu din jur unde totul se invarte cu rapiditate fara timp de expunere, cercetare si pricepere a sensului. de aceea cand m-am intors acasa playlistul de weekend canta ce va propun aici in pragul toamnei:
ps: vremea rece ma intoarce cu dor catre unde am ramas de fapt.
maxim imi plac vechile case ale Bucurestiului; ma bucur de camerele mici dar foarte inalte, holurile nesfarsite, scarile stramte spiralate, parchet din lemn, mansarda, ferestre mari cu bolta si grilaje.
ps: mi-aduc aminte de prima experienta de genul asta, in Cotroceni - Eroii Sanitari, nr 18
m-am gandit sa deschid un OUTLET cu sentimente; nu doar ale mele, sunteti liberi sa faceti comert si cu cele care prisosesc la domniile voastre in ograda. preturile sunt stabilite pe categorii emotionale: bucurii, fericire, una bucata rara de dragoste, placere de orisicare fel, ironiile si rautatile, descumpanirile, zapacelile, nedumeririle sau dependentele.
la oferta se afla stresul, dispreturile si dezamagirile: se vand la kilogram luna asta. in final scopul este sa dau tot ce am simtit caci altfel impresia e ca degeaba au existat acele momente si invataturile se risipesc.
din septembrie intra noua colectie de sentimente..asa ca mai dati o tura pe-aici
concert de exceptie La Scena in seara asta: voce si chitara. voce dumnezeiasca e o expresie care are sens dupa acest concert: Maria Raducanu respira talent si este o raritate accesibila noua de care nu profitam suficient. va las spre ascultare caci nu am toate cuvintele la mine dupa cantarea in rusa, spaniola, italiana si mai ales romana :)
in ce fel muzica va afecteaza la job?
pentru mine un bazait e in regula. daca e prea tare nu ma mai concentrez. prefer, impreuna cu colegii, radio guerrilla.
ascultati posturi de radio sau o lista selectata de voi?
obiceiul e parte din mediul de lucru sau mai degraba un exces?
ca cea de azi cand intrebarile vin torente, face bine o discutie lunga asezata la drum de seara, sub fericita briza a AC-ului si hidratanta interventiei a apei plate. cum viata ne ofera cotituri la fiecare pas, depinde in concluzie sa ne asternem drumului cu grija si in putin sa speram caci oricum multe, surprinzatoare si mai ales incredibile vom primi.
ps: toata lumea spune ca Inception e un super film. l-am programat in curand.
- ce faci sambata seara?
- stau la coada la clatite in Vama Veche! Tu?
orasenii cu pretentii stau cuminti, in starea asfaltului nivelat recent, la coada pentru clatite, shaorme, patiserii, covrigi si sucuri. cozi serioase mai ales pe seara cand poftele trezite de mare au nevoie sa fie satisfacute.
diferenta dintre decembrie si iunie sta in temperatura, cantitate utilizata de textile, disponibilitate de vin fiert, mare versus munte si altele care e posibil sa nu mai conteze .. ma gandesc la iarna pentru ca mi-a placut: calda ca niciodata iulie insa a venit cu atat fierbinte incat se supraincalzeste lumea in jur si cumva ingheata. pricepe careva fenomenul? nici eu nu pot asa cum nu am rabdare sa vad serialul Lost! apropo care serial va mai capteaza atentia? il excludem pe cel oribil din programele de stiri. pana la urma a aflat cineva ce s-a petrecut cu Madalina Manole?? unde propuneti emigrarea? a si de ce sunt taximetristii draguti in ultima vreme? la ce nu am fost atenta in perioada asta? uitasem: iulie a adus ploaie! infernal de multa si cu victime nevinovate asa ca sms la 876, recent si la 879.
circula rapid astazi; ma lovesc cu forta si cand sunt placute - sentimentul e senzational, cand sunt neplacute - devine devastator tocmai pentru ca apar instant. pentru a ademeni efectul si a-l tempera am un alt instrument explodat: telefonul mobil prin care dezbat vestea impricinata prin fondurile prietenilor, rezultand un singur si evident raspuns final: peste tot este haos! in toate domeniile pe care le accesam, in multe minti altfel respectabile, intre noi si grav, inlauntru. ma bucur totusi pentru ca in elicopter nu a fost anume cineva si de-aici incolo sper sa fie pace pana la urmatoare veste incomensurabila. care indiferent de ce si cum se afla, fireste, neindoios pe drum
pauza are sens nu pentru hrana ci pentru asezarea mintilor pe cararile cele circumvolutioniste. spun asta pentru ca am luat o pauza de telefon, sms, internet, lume superficiala, Uzina, incidente, ore suplimentare si mai ales stres. focusul a fost pe calitate: dragoste, familie, dragoste. la mine exercitiul pauzei prelungite scoate in evidenta natura naiva si este binevenit intotdeauna. cine e impotriva experimentului inseamna ca nu s-a plimbat cu rolele pe limitele domniei sale
gand 1:
in jur sunt numai reduceri. ma uit cum la inceput de sezon al verii marile magazine din Mall-uri au afisat intre 20-70% reduceri. oare in septembrie vor fi disponibile rochite la pret de-un ruj? cine le va cumpara?
gand 2:
indiferent de gradul de saracie pe care-l capatam traind in tara noastra, frumoasa prin natura si disperanta prin popor, se ivesc drame financiare la fiecare pas; fie ca sunt superficiale de genul renuntarii la concediu in destinatii exotice, fie ca sunt cu adevarat provocatoare de situatii grele, nu pot sa nu observ ca unii-s mai acasa decat in anii trecuti tocmai gratie vremurilor. va fi bine desi greu? sau va fi greu si-atat?
gand 3:
traim o lectie pentru ca am uitat cum au trait parintii? mama mi-a spus sa nu-mi fac griji: stiu inca toate retetele din copilarie deci voi supravietui indiferent de conjunctura materiala
gand 4:
da, au trecut 20 de ani, dar cine ne-a garantat ca sensul e obligatoriu spre dezvoltare?? iata, sunt 20 de ani ca sa invatam a ne multumi iarasi cu putin.
gand 5:
am cautat impreuna cu Vladut altucichici pe masura (trenulet pe sine in traducere) si am plecat cu incaltari noi! tanarul este eficient! Andrei e bine!
gand 6:
sunt foarte obosita de volumul mare de munca de la Uzina; vremuri ca nisipurile miscatoare.
gand 7:
imi doresc sa fiu profesor de sport - ca sa fac zilnic miscare..sau sa traiesc o viata echilibrata in care sportul sa fie prietenul meu apropiat.
gand 8:
iarasi e un mare val de divorturi/despartiri - criza sparge si casnicii/relatii.
gand 9:
astept concediul ca si cand…
gand 10: am bilet la U2 in Byzantion io foarte hepi!
gand 11:
la motoare e idem ca anul trecut .. investitie lipsa.
simt deja avalansa de diferente in preturi prin modificarile pe care le execut zilele astea. din ce in ce mai mult cred ca ne va zapaci bogatia de preturi noi pe care le vom vedea. sunt curioasa cine ce mai cumpara in afara cosului zilnic
ps: io un tortulet pentru Pavel Vlad care a implinit azi 3 anisori superbi!
avem niste Petru si multi Paveli plus un frate Andrei caruia i s-a taiat motul. la noi asta a insemnat o petrecere cu 20 de tineri intre 1-6 ani care-au invartit jucariile si pe noi cu susul in jos si altii 15 care se mai cred tineri si-au intors gratarul spre nori. bine ca s-a prajit corespunzator iar muzica a rasunat cu pauze de Alba ca Zapada! La multi ani catre toti Petru si Pavel si va urez o petrecere la fel de reusita ca a noastra!
mi-am petrecut sfarsitul de saptamana intr-un spital cu buni specialisti.
pe langa greul dus de prietena mea internata pentru o dificila operatie am observat cat de mic devii in fata sistemului sanitar atunci cand esti la mana lui. si vine o vreme cand toti ajungem acolo, in saloanele oribile, la mana destinului si norocului. avem specialisti buni. doctori. si pe langa ei multi asistenti, infirmieri care te mananca de viu la buzunar. nu ai scapare in fata lor. am vizitat si farmaciile de langa spital: jaf. am observat si cum se intampla actiunea in weekend: liniste si pace - fiecare se descurca cum poate in sensul cel mai negativ posibil. zilele astea m-am gandit cum e degeaba orice efort al generatiei noastre, caci suntem toti egali in fata unui sistem sanitar defect in toate aspectele lui, cu efect direct asupra sanatatii. erau afisate drepturile pacientului pe coridorul infect: 1 - avem cu totii dreptul la cele mai bune servicii - serios??!
ps: o familie de doctori, alte specializari decat chirurgie, a dat spaga in continuu pt a-si sustine un membru al familiei. nu a contat ca erau colegi de meserie; au platit “donatia” standard. s-au simtit umiliti de tratamentul personalului angajat - mama, tata, fiu - dezamagiti de soarta lor.
ps-bis: nu avem decat noroc daca iesim rezolvati dintr-un asemenea moment.
what I received today from my colleague Balint was this song together with some creative feedback on a project. thank you dearest because you really, totally made my afternoon.
Recent Comments