Freedom looks like too many choices!

este un oras cu zeci de locuri minunate de vizitat; am vazut o mica bucata centrala din megalopolisul de 18 milioane de locuitori; abia faci fata distractiei ori kebaburilor! am nimerit si in mijlocul a 3 evenimente mari: Ramadan - perioada de post din zori pana in asfintit ca urmare noaptea toti turcii mancau. au rezultat cozi si aglomeratie. in plus concertul care a adunat destul de multa lume si campionatul mondial de basket. capitala europeana a culturii in 2010 si-a luat rolul in serios - sute de evenimente la tot pasul! o efervescenta nebuna. as fi vrut sa vizitez si partea asiatica dar nu am avut timp in cele 2 zile dedicate vizitelor.
mi-a mai placut peisajul la intoarcere si asfaltul - foarte bune drumuri au de-a lungul tarii.
am bifat:
- biserica Sfanta Sofia - o bijuterie cu istorie extraordinara;
- palatul Topkapi;
- putin din frumoasa Moschee Albastra;
- golful Cornul de Aur;
- marginea marii Marmara;
- piata Taksim;
- marele bazar;
- Sultanahmet unde ne-a fost si cazarea si l-am strabatut in continuu.

sentimentul inca de la intrarea in Turcia a fost ca sunt jecmanita (taxa la autostrada ceruta a fost de 30 Euro versus 3 Euro cat trebuia- exemplul e ca sa intelegeti dimensiunea tupeului). toate preturile explodate, turcii vanzatori de de toate care trag turistii de maini la propriu (la un moment dat am crezut ca explodez daca ma mai atingea vreunul) si cozi la orisice. nu mi-a placut! pe notele de plata apareau cate 30 lire turcesti odata pentru masa si scaune…si alte multe exemple de furt pe fata!
nu cred ca in curand voi mai alege Istanbul; dar niciodata sa nu zic niciodata

in Poiana Brasov e divin!!!
ninge abundent si frigul nu ma convinge ca iarna ar trebui sa plece la ea acasa..

reconstituie gospodarii intregi ale satului romanesc.
sambata am petrecut 3 ore jumatate luand la pas fiecare exponat. am cotrobait morile de vant cu si fara etaj din curiozitatea pentru mecanismele inca functionale. in case pare ca exista viata si erau atat de multe “jucarii” de care imi aduc aminte din copilarie (am avut un bunic organizat). sunt 100 de hectare cu case, mori, biserici, exponate diverse specifice curtilor romanesti. are un lac frumos si totul este amenajat intr-o padure din marginea Dumbravii; are stuf si locuri amenajate ca in zonele Deltei

reconstituiri frumoase si multi oameni care trebaluiau la intretinerea lor.

15 lei pentru acces intr-un univers care se afla in realitate pe cale de disparitie.

este un oras plin din deplasarea noastra, ne-au ramas foarte putine ore pentru oras, daca raportez la tot ceea ce ofera unui turist. vremea a fost superba, nu ne-a plouat iar duminica pot spune ca a fost chiar foarte cald.
vineri
am ajuns seara. vremea racoroasa catre rece pentru ca am pus hanoracul in functiune. am venit cu un autocar in Londra de la aeroportul Luton si am putut viziona una alta. oprirea a fost la Hyde Park Corner de unde la pas, in lumina de apus, ne-am invartit pe langa ziduri cu istorie, in jurul unor case impunatoare, austere, pe trotuare nepopulate. asta pana cand am ajuns la Victoria unde am luat cunostinta cu Underground-ul londonez. este foarte bine pus la punct si semnalizat. ne-am oprit la Turnham Green de unde am mers inapoi pe jos pana la Barons Court. acolo, intr-un cartier frumos asezat pe colina, locuieste gazda noastra, Claudiu. super plimbare in miez de noapte si zeci de detalii despre ce si cum in Londra.
seara s-a lasat cu vorba lunga.
sambata
dimineata am plecat spre Westminster si am luat la talpa jur imprejurul palatului Buckingham si al manastirii Abbey, podul pana la Aquarium, unde am intrat spre vizionarea timp de 2 ore a pestilor de toate felurile. rechinii ne-au placut cel mai mult dar si alte vietuitoare ciudate si frumoase ale lumii subacvatice imediat dupa am plecat spre Wembley la concert
la intoarcere metroul era deviat si am ajuns pana la Hammersmith de unde am mers pe jos pana acasa. norocul meu ca ma orientez bine in spatiu Claudiu ne astepta cu o alta surpriza: sampanie si stridii. foarte bune! am luat acasa in Ro cochiile din care am consumat delicatesiunea.
duminica
am luat la pas malurile Tamisei. intre a vizita in muzee si a vizita pe-afara am preferat pasul usor, cu opriri dupa chef. am vazut cam totul pe ambele maluri intre Westminster si Tower Gateway. ceea ce este mult. am mancat la un restaurant grecesc pe malul baltii bunatati si un vin rosu delicios. am facut zeci de poze dar care nu pot reda ce simti la prima intalnire cu Londra sunt sigura ca imi trebuie macar o saptamana pentru aprofundarea centrului orasului. as da o tura si pe-afara in jurul orasului sa vad mai bine cum e viata de mare britanic. pe seara tarziu am vazut si 2 filme: sky HD pe un sistem audio video impresionant
luni
dimineata ne-am trezit si imediat dupa micul dejun am plecat in Hyde Park. acolo am lenevit pe sezlong la malul lacului, cu pasari de toate felurile si copaci batrani. apoi plimbare in imensul parc, iarasi leneveala pe iarba si iarasi placerea de a simti natura din mijlocul metropolei. cateva ture pe Oxford Street si retragerea spre aeroport cu trenul. care a fost deasemenea placuta si rapida.
un oras care desi este inghesuit, te lasa sa te misti cum poftesti dar te retine la fiecare colt de strada prin povesti, emotii, culori, arhitectura si istorie.
pufica nerevenita!

in Sibiu am facut facultatea asa ca imi face mare placere sa revin. casele imi plac, cum s-a renovat e bine si mai mult am nimerit intr-o expozitie de minerale in muzeul Brukenthal.
am iesit din ea dupa 3 ore cu doi copaci in miniatura dar formati din sarma si minerale cu niste ametist din Brazilia de o culoare superbo-mov si o pereche de cercei albastri. ieftina retragere. prietena mea are insa multe bijuterii noi, din pietre minunate si colorate.
am stat de vorba cu un mester de pietre care ne-a povestit cum le recolteaza, cum le prelucreaza si le transforma in pandantive, cercei, bratari iar la final ne-a acordat chiar si un coeficient de criza :)))
extraordinara meserie. parca as da la facultatea de geologie

am mancat un pranz tarziu la Rasinari, 10 km fata de Sibiu, catre Paltinis.
acolo e o pensiune cu pastravarie deliciu si peisaj frumos. padure si ploaie. amintiri din pensiunea Miorita de vis-a-vis unde mi-am petrecut o noapte buna cu cativa ani in urma.
apoi am dat o tura la Cisnadioara si ne-am intors in oras unde rasunau frumoasele cladiri din cauza ArtManiei in desfasurare. concert, sunet bun, public putin, vizibilitate buna din afara perimetrului festivalului.

Sibiul seara are parte de racoare. si ce bine este!

inca de seara ne-a impresionat o vedere de la ultimul etaj a orasului, pe timp de noapte. dimineata am inceput-o cu o cafea in centrul orasului: casa veche, renovata frumos si dar cu dedicatie “Toate numele” Jose Saramago.
apoi promenada pe centru si o introducere a orasului povestita de catre gazdele noastre. Iasul este un oras care respira. casele vechi predomina si arata bine. unele se inghesuie pe alocuri dar nu este deranjant. Universitatile se afla tot la margine de apa curgatoare si semafoarele au temporizatoare.
a urmat plimbare lejera in Gradina Botanica: impresionanta, foarte bine ingrijita, trandafiri de toate soiurile incat gandul s-a dus la cum mi-as face propria gradina intr-o buna zi..lacuri, copaci, oameni la plimbare de si e zi lucratoare in mijlocul saptamanii.
apoi in Ciric am fost la masa: lac, padure, cativa ieseni iesiti la gratare. chill si vorba.
a urmat o piesa de rezistenta neasteptata: cimitirul Eternitatea. am vazut unde se odihnesc Toparceanu, Creanga si multe alte personalitati. sunt acolo cateva exemple despre cum trecerea in nefiinta poate deveni o provocare.
am vorbit despre cum s-ar putea transforma locul in itinerariu turistic si cum s-a schimbat fata de acum 15 ani.
a urmat o iesire langa Iasi, la releu, de unde panorama ne-a cucerit definitiv.
dealuri, soare in apus, lacuri, manastiri si biserici precum si viziuni cu tatari, luptatori sau prieteni ce au luat decizii definitive la fata locului
in final manastirea Cetatuia care este superba. intr-o cetate veche bine pastrata peste vremuri se afla o manastire frumoasa. mi-a placut mult.

multumesc celor doi aproape identici dar minunati barbati: Dragos & Razvan, precum si prietenilor lor care ne-au primit cu grija si caldura
maine dimineata ne bem cafeaua in parcul Copou si pornim spre Transilvania.
cand ma mai adun, mai scriu in completare ca-s prea multe acum si ma simt coplesita.

pufica zdroghitoare

completare de a doua zi:
cand am parcat spre gradina botanica, langa stadion, io am intrebat cu sinceritate in privire: asta e stadionul lui Poli Timisoara?
barbatii minunati mi-au facut semne cum ca-s nebuna si ma aflu in Iasi, care este :)))insa despre statui discutia a fost azi dimineata cand am vizitat teiul si bustul lui Eminescu.
si era vorba  despre cei trei care-au scris incepand cu 1877 la ziarul Timpul: Eminovici, Slavici si Caragiale. intrebarea a venit pentru ca mi se parea frumos sa ramana si statuile aproape. eh, discutiune de dragul cursurilor din facultate
inca o ciudatenie ar fi si ca Veronica Micle se afla la niste multi metri departare de prea mult si totusi platonic in fapt, iubit al ei.
altfel ne-am luat ramas bun de la Iasi la orele amiezii si am pornit catre Sibiu.

m-am intalnit la mare cu doi prieteni de acasa.
m-au invitat la vecini, in Bg pentru degustarea unor scoici delicioase.
fireste ca am acceptat si asa am descoperit Ferma de scoici dalboka.com.
la 40 km de Vama un cineva a facut o ferma de scoici si alaturi, pe mal, a deschis un restaurant rustic, modest dar cu o bucatarie exceptionala.
cum cobori panta in dreapta este localul cel bun (in stanga e un altul asemanator doar)
acolo am mancat in ultimele doua zile: ciorba de scoici, salata de scoici, rosii umplute cu scoici, ardei umplut cu scoici, rulada de vinete cu scoici, spaghete cu scoici, scoici in cochilie cu legume fierte, sarmale cu scoici.
este un delir din cauza scoicilor proaspete culese direct din ferma sunt moi, incredibil de gustoase si foarte usoare.
se servesc si cu usturoi frecat cu ardei iute si rosii pentru cei care pot. in meniu aveti pe langa bauturile obisnuite, 6 feluri de tzuici. eu am gustat pe cea de gutui si am baut pe cea de struguri.
pentru detalii vorbim la telefon.

pufica din scoicarie

este un oras care mi-a amintit de Barcelona.
un centru istoric aglomerat si foarte frumos.
cladiri colorate cu arhitecturi complexe pentru care nu am avut timp. dar asta e motivul pentru care o sa revin sa le vad pe indelete, fara graba si cu chef de inghetata.
iarasi m-a frapat felul in care sunt oamenii in Ardeal; incredibil de calzi si atenti.
isi fac treburile cu grija si zambet pe buze poate ma insel, dar lume mai senina ca in Ardeal eu nu am gasit pe niciunde pana acum (sau poate la Barcelona?)
mi-a placut mult plimbarea scurta.

e un frig de nuuuuuu maaaaai poooot
am mutat maratonul de filme intre munti.
drumul a fost de poveste: zapada, brazi, aglomeratie si veselie.

va tin la curent..

ieri am facut un drum catre Brasov.
drumul a implicat o trecere printre padurile ruginite si asortate cu paiete (a se citi frunze) galbene pozele alaturat!

ce vreau sa spun este ca o rupere de ritm de genul asta, in mijlocul saptamanii, te face sa vezi lumea altfel: mai frumoasa, mai luminoasa si mai jucausa!
eu simt asa traiasca buburuza!

dorul calator va doreste spor in toate.