Archive for the 'Dansand' Category

Hi Bye

un spectacol in premiera de Cosmin Manolescu si Gabriella Maiorino.
evenimentul este descris aici

a fost o experienta deja-vu; oricare dintre noi am trait distanta dintre Hi si Bye mai ales intr-un context virtual, chiar exclusiv virtual, cand cele scrise sau descrise prin emoticons, se transforma in imaginatie si devin miscare, simtire, rasuflare si ritm. de aceea pentru mine a fost un spectacol stiut desi vizionat pentru prima data. l-am mai vazut pe Cosmin Manolescu in dans dar in contextul Gabriellei Maiorino a fost un diferit pe scena, care mi-a placut foarte mult. in dans si expresie Gabriella este incredibil de frumoasa; cuprinde prin miscare gandurile cele mai profunde si le detaliaza pe jumatatea ei de spatiu cu gratie si eleganta. intersectia dintre barbat si femeie este intotdeauna un mister iar prin dansul contemporan misterul cauta sa se incarce cu mai mult ritm si fantastic.
cand veti avea ocazia sa il vedeti, sa nu ratati momentul .

come away

Requiem. Nu știi nimic despre mine

2011
este un spectacol de dans contemporan - update cu impresiile mai tarziu dupa ce il vad - care uneste doi dansatori experimentati din doua lumi foarte diferite: din Romania Razvan Mazilu si din Japonia Motoko Hirayama. dorinta celor doi artisti este de a exprima diferitele lor experiente de viata si dans intr-un limbaj comun de care ne vom bucura noi, spectatorii.
partitura muzicala “Requiem” este a compozitorului britanic Kerl Jenkins.
in plus este destinat strangerii de fonduri pentru Japonia - grav afectata de cutremurul din 11 Martie a.c.

update:

in ceea ce priveste dansul, coregrafia, interpretarea - mi-a placut mult tandemul cu japoneza Motoko Hirayama. cateva momente au fost extraordinare: ritm, energie, expresie. am privit dansul contemporan = seara a fost perfecta.

ceea ce m-a extras brutal din bucuria spectacolului a fost seria de expresii verbale, teatralizarea unor ganduri ale lui Razvan Mazilu, nevoia de a-mi prezenta ceva oribil din istoria personala desi alegerea ar fi putut fi de a prezenta ceva complet revelator din acelasi complex trecut. de ce s-a ales asa - este mult prea subiectiv pentru ca eu, din scaunul de spectator, sa pot judeca - dar stiu ca am simtit brutalitatea vorbelor si a tonului, ne-firescul personalului augumentat in scena si lipsa de raspuns care a acutizat manologurile fara a le fundamenta printr-un firesc al vietii de dansator/coregraf.
fara partea vorbita, ar fi fost un spectacol mai mult ca perfect.

Atelier de râs

organizat subRahova. regret ca nu am reusit sa ajung la spectacolul “A râde/ Râs” si sunt incantata pentru ca am experimentat timp de 3 ore ceea ce rasul confera corpului uman. eu am receptionat in primul rand tonusul psihic, apoi felul in care influenteaza corpul si bucuria de a rade in grup, organizat, raspunzand temelor stricte si deruland partiturile cu hohote si gesturi asociate.

Antonia Baehr a venit de departe pentru a ne intalni in Atelierul de ras organizat de Caminul Cultural saptamana trecuta. m-a cucerit zambetul ei de prima data si bucuria cu care a lucrat; Antonia ne-a cerut sa fim autori, interpreti, receptori si in paralel sa prezentam in fata unei camere de filmat felul in care putem exprima rasul. prima jumatate de ora a fost lejera dar apoi din ce in ce mai dificil pentru mine sa indeplinesc “sarcinile” cred ca nu mi-a reusit si mi-as fi dorit o reluare a lucrului pe aceasta tema. poate in viitor, cine stie? mai radem impreuna :))))

Pina

2011
am asteptat cu nerabdare sa vad acest film pentru a intelege mai bine arta dansului contemporan, printr-o legenda: Pina Bausch (Josephine) ea s-a nascut in Germania unde a lucrat ca dansator, coregraf si regizor. felul in care a ales sa interpreteze dansul a capatat in timp un nume Tanztheater (traducere: dans expresionist).

filmul l-am vazut si nu pot sa spun ca mi-a ajuns. mi-as fi dorit mai mult despre ea nu doar sentimentele generate in cei din jur si felul in care i-a influentat; mai multe momente cu Pina si mai putin reportaj / documentar; sa ma simt in poveste desi am fost un vizitator neutru intr-un sir de emotii pastelate, inlantuite si descrise foarte pe scurt.  sa vad toate spectacolele ei  - mi-ar placea maximum! Wim Wenders a avut o tehnica superba de a ne prezenta istoria. stiu ca unora le este greu sa descifreze codul dansului contemporan dar sugerez putina deschidere catre experiment. atat e suficient pentru a intelege despre ce este vorba.

Personal Quotes

“When I first began choreographing, I never thought of it as choreography but as expressing feelings. Though every piece is different, they are all trying to get at certain things that are difficult to put into words. In the work, everything belongs to everything else — the music, the set, the movement and whatever is said. I don’t know where one thing stops and another begins, and I don’t need to analyze it. It would limit the work if I were too analytical.” (New York Times, September 29, 1985

I’m not interested in how people move, but what moves them.

Eu Sunt Eu/Camera 1306 [I Am Myself]

pe 24 Septembrie, orele 18.00 se intampla inca un sir de secvente. veti experimenta intimitatea in Camera 1306.

Dance Me To The End Of Love

Eu Sunt Eu/Camera 1306 [I Am Myself] este minunat!

felicitari Stefania Ferchedau, Catrinel Catana si Cosmin Manolescu pentru inca un proiect adus in fata noastra; Eu Sunt Eu/Camera 1306 [I Am Myself] este minunat!

mi se par insuficiente aceste cuvinte scrise in apropiere de dimineata; sunt 2 ore de cand am plecat din camera de hotel in care am vazut cateva parti si inca imi curg in minte secventele si emotiile cuprinse in ele..
acesta este un spectacol explozie de sentimente pe care le ai din momentul intrarii in Hotelul InterContinental; apogeul se declanseaza la intrarea in camera si participarea propriu-zisa; fiecare dintre cei prezenti umple spatiul performativ exact asa cum trebuie. insiruirea se intampla dupa un tipar croit pe indelete in timp real de Catrinel Catana si Cosmin Manolescu.
in ordinea vizionarii si fara a incerca sa incadrez ce am vazut, iata cum s-au aflat:
secventa 1:
007: stropire pe fata, umeri, decolteu. joaca. incepe pe balcon; expresiile noastre sunt comune - incercam sa ne integram dar e imposibil caci inevitabil simti ca participi la o intimitate pe cat de fireasca pe atat de tainica. Ei privesc orasul - apoi comunica: intre Ei poate fi vorba de dragoste sau doar o aventura? nu putem raspunde caci li se rostogolesc corpurile adunandu-ne de pe pereti, geamuri ori fotolii si grupandu-ne pe toti, spectatori & coregrafi, in apropierea patului alb. cativa suntem inclusi in miscare, unii rasfoiesc cartile de pe noptiera. intrebare: de unde ai sandalele? raspuns: nu-mi aduc aminte. nebarbierit..hmm..placut la atingere. mai mult ma intereseaza Ea si cum reuseste sa raspunda miscarilor care o leaga cu rosu de El. rostogolire. OOOOK. apoi intoarcere spre camera de zi. acolo atmosfera e diferita din cauza cearsafurilor lipsa. aici poate reusim sa fim lejeri..oricum grupul ce priveste a intrat in poveste si cauta sa patrunda, sa simta, sa se miste mai mult. ma retrag. as vrea sa privesc. nu pot caci propunerea este ferma..asa ca aleg sa schimb intentia :) cu usurinta, escaladez umarul Lui si prind formele Ei pe care le intind asupra mea. apoi imbratisarea a venit firesc. si totusi ritmul vine dinspre El prin aceleasi legaturi rosii. retragerea e simpla. revenirea in dormitor schimba felul in care privesti dansul. lumina lipsa permite orice. si totusi ORICE? da, iata ca si orice. continuarea devine antrenanta: televizor, camera de zi, balcon, alt hol si gata 1 ora.

secventa 2:
Mrs Chan in hol, Irina si largimea de pat. mirosul cearsafurilor albe. zgomot mult de la Catrinel. este evidenta lipsa intimidarii simtite la prima expunere; interactivitatea e diferita. o privesc pe Ea: exceptional solo pe balcon! El - superb dansul in pat! ce-a fost cu geamantanul? enervanta intruziunea TV si sunetul de telefon mobil interminabil. parca mi-a lipsit o convorbire la mobil sau un sms trimis in secret? :) verde, roz .. youtube si alte dependente de net - aici aveam o alta asteptare: sa interactioneze mai mult cu oricine-i online..sa scrie despre emotie, despre nervi sau palma din secventa 1 pe care nu am mentionat-o. Cosmin a prevazut un moment cu masca pe care nu-l pot descrie desi am incercat sa-l vad de-aproape, de departe, din lateral..din cat mai multe unghiuri caci acesta este un parcurs recomandat: schimbarea locului de vizionare (sfat pentru cei care vor merge pe 13 august) grupul privitorilor analizeaza zambind de placere contextul celor doua personalitati: Ea si El sunt in camera de hotel. jocurile si limitarile pe care mobilierul, zidurile, luminile si sunetul le impun. cadenta ne zapaceste :) lumina e puternica in baie si pe hol. 1 ora s-a incheiat fara sa simt minutele.

secventa 3:
panglica rosie revine. mirosul e prea puternic. masaj. palme. nici urma de emotie - am intentia de a interveni mai mult, cu scenarii in minte proiectate pe primele doua secvente. daca sa? mai bine nu..mai bine sa curga in firescul repetitiilor. mainile, picioarele, noduri, cearsafuri albe, miscare, expresie si privire, cadenta legaturilor scapate de sub control. Ea raspunde cu pertinenta pe balcon. manusi de box. o serie de miscari fluide, limbaj corporal comun, imbratisare, scandarile poporului excitat de Bute, muzica, TNB inabusit de noapte. lumini, fara lumini. lumanari aprinse si parfumuri arse. TV, FB - expunere. declaratie. prima data…dans pentru cineva? amintiri. sentimente. ganduri - raspunsuri. multumiri, gheata, cico&altele. de ce? unde merg? privitorul se intoarce? vorbim si despre politica, idealuri, viitor. vorbim putin si despre cum a fost si despre cum ne-am simtit. felicitari! noapte buna.

bonus a fost un cico cu echipa: Stefania, Catrinel si Cosmin - pe care ii admir pentru toate eforturile de a pregati, lucra si prezenta acest proiect mai mult ca perfect :)

ps: cele scrise nu sunt decat mici interpretari personale care nu pot construi adevaratul experiment al spectacolului. participarea la el va dovedi cat de putin am scris. am convingerea ca la nivel international va rasuna ceea ce noi aseara am vizionat in Bucuresti. cu nerabdare pana la urmatoarea reprezentatie,

Eu care sunt Eu.

Dancing Dreams

este un film pentru cunoscatori. cei care stiu despre Pina Bausch s-au bucurat de momentele frumoase. cei care nu stiu au avut parte de o surpriza: emotie, implicare si cele mai bune sentimente provocate de aceasta productie germana.

practic traiesti alaturi de un grup de tineri, intregul fenomen al intalnirii cu dansul contemporan, dirijat de dansatoarele Jo-Ann Endicott si Bénédicte Billiet, sub intensa observatie a Pinei. repetitiile sunt prezentate impreuna cu interviurile la cald ale celor implicati (cu varste intre 14-18 ani).

pentru mine a fost tulburator.

6 mai: harta corpului

este un proiect nou de dans contemporan, prezentat vineri seara, 6 Mai.
Harta corpului s-a desfasurat cu emotii in fata publicului; atmosfera a fost vesela, energica, semidezbracata, semiluminata, cu sentimente ale dansatorilor expuse spre bucuria noastra. au facut impreuna un spectacol frumos, dedicat Zilei Internationale a Dansului.
Concept: Cosmin Manolescu
Cu: Irina Alexa Banea, Ana Coltatu, Mihai Dragomir, Bogdan Draganescu, Erzsébet Gazdag, Ioana Hudita, Cristina Lilienfeld, Cristian Nanculescu, Mihaela Pegulescu, Alina Porumboiu, Maria Toader, Mihai Tutu

Regizor tehnic: Cristian Puscaciu
Lumini: Alexandru Macrinici
Sunet: Alexandru Petrescu
Tehnic: Alexandru Andrei, Marian Precup
Management si comunicare: Stefania Ferchedau, artsf
Compania Paradis Serial, serial.paradise@artsf.ro

“6 mai: harta corpului” este un proiect artistic produs de ArCuB si conceput de Compania Paradis Serial / Fundatia Gabriela Tudor in cadrul programului Dans.Acces initiat in 1998 de Gabriela Tudor.

acum

as dansa ca in 16 ianuarie.

… After All

de Vava Stefanescu

un spectacol arhiva cu gesturi-lucruri adunate, imbracate, carate, simtite, urlate, desenate, rasfatate sau dezmatate dupa preferinte. mi-a placut Carmen care isi pastreaza rigurozitatea inclusiv in expresie si foarte mult momentul microfonului… plus cred ca si interactiunea cu peretele negru de pe toata durata.

Concept: Vava Ştefănescu
Cu: Carmen Coţofană
Scenografie: Adrian Damian
Costume: Paul Dunca
Video: Irina Stelea

Producţie Asociatia Colectiv A în cadrul Festivalului Temps d‘Images
Coproducători: Zamek Ujazdowski (Polonia), Centrul Naţional al Dansului Bucureşti
Mulţumiri: ICR Varşovia
despre sala Atelier - imi e placuta din cauza conferintelor intamplate acolo; din cauza Avalansei lui Afrim dar nu se potriveste dansului contemporan (vizibilitate minima din spate cu 1.53m la dispozitie). in judecata asta e posibil si sa accept eu greu schimbarile.

A workshop about expression with Robert Taylor Tayman

in dupa amiaza zilei de astazi am fost sa vad ce imi poate aduce aceasta intalnire mai degraba din cauza backgroundului de work cu Peter Brook pe care il are Robert. ce asteptam am primit in ciuda scurtei durate. 2 ore pot sa constituie o experienta memorabila? pregatita ma aflu in orice moment pentru un exercitiu de miscare dar in plus am primit misiunea de a recita cateva replici in forme diferite, explorand o zona complet necunoscuta: text cu replici si miscare. dupa cele doua ore care s-au incheiat foarte repede am ramas in minte cu noi constructii ce-au navalit. as fi putut ramane in exercitiu inca 2-3 ore si abia atunci as fi fost multumita de rezultat. Robert Taylor-Tayman a fost incantat de numarul mare de persoane prezente insa cred ca a resimtit la fel ca noi timpul scurt avut impreuna. atentie constanta + interpretare adaugata miscarii si vorbirii.

a fost dans: 19 februarie

mi-as fi dorit sa scriu in data de 19 februarie. nu am reusit pentru ca am avut o zi prea plina: dimineata nepotii (Pavel mi-a cerut spanac sa faca muschi si Andrei care imi recita intr-una numele intr-un fel unic) la amiaza pregatiri si pe seara repetitia generala pentru a doua reprezentatie in fata publicului. numele spectacolului s-a schimbat fata de cel din ianuarie  - schimbarea a venit si in fiecare dintre noi cei in jur de 30 dansatori amatori. s-a simtit si din afara printr-o relaxare evidenta si mai mare lejeritate in miscari. ne-am asezat cuminti cu emotiile firesti, neaugumentate ca prima data, cu mintea la repetitiile avute, cu atentia spre expresie. mi-a placut si ca am ramas la un pahar de vorba dupa, impartasindu-ne reciproc emotiile, observatiile. un experiment frumos de care imi voi aminti multa vreme. multumiri catre toti cei care au dus la final acest proiect :)

19 Februarie

sa fie dans | 19 februarie | sambata la 19.00 @ CNDB, Sala Ronda

lucram cu spor si tin sa va explic celor care veniti a doua oara ca veti avea surprize; cate ceva nou introdus, cate ceva deja lucrat, imbunatatit - asa cum sade bine unor pasionati in ale dansului contemporan. episodul viitor e aproape gata si disponibil sambata seara :)

sunt Alina. VOLUNTAR. vreau sa construiesc.

Concept: Cosmin Manolescu
Cu: Adina Dragu, Alexandra Cucu, Alexandra Georgescu, Alexandra Poenaru, Alina Ghiță, Ana Maria Mavru, Andreea David, Andreea Sîrbulescu, Angelika Herta, Bogdan Drăgănescu, Catrinel Catană, Delia Vlăsceanu, Dragoș Samoil, Florentina Tănase, Ioana Hudiță, Irina Alexa-Banea, Irina Marinescu, Iulia Pop, Iulia Sima, Mihai Dragomir, Mihai Țuțu, Mircea Popa, Mirela Cercel, Molnia Efremov, Monica Gavriluță, Oana Aioanei, Otilia Lefter, Sabrina Ștefan, Sebastian Ciocan, Simona Bidigae, Valentina Chiriță
Lumini: Cătălin Niculescu
Sunet: Adrian Stoian
Management și comunicare: Ștefania Ferchedău, artsf
Compania Paradis Serial, serial.paradise@artsf.ro

Coregraful Cosmin Manolescu prezintă în 19 februarie un eveniment inedit realizat împreună cu spectatori, participanți la cursurile de dans de la Centrul Național al Dansului și tineri dansatori. Spectacolul a fost realizat în luna ianuarie în cadrul unei săptămîni intense de lucru cu participanții la proiect și a fost dedicat Anului European al Voluntariatului. Evenimentul va avea loc de la ora 19.00 la Centrul Național al Dansului (B-dul Nicolae Bălcescu nr. 2, Clădirea TNB, intrarea Lăptăria lui Enache, etaj 4, Sala Rondă).
Acesta nu este un spectacol, este un cadou oferit oamenilor dragi, prietenilor, colegilor mei și tuturor celor care la început de an au nevoie de un moment de speranță. Am lansat acest proiect înainte ca CNDB să ajungă din nou într-o situație fragilă și sper ca această seară să demonstreze încă o dată cît de mult avem nevoie de dans contemporan. Mi-aș dori să putem vorbi în viitorul apropiat de o profesionalizare a acestei arte și de mai multe resurse, spații, care să ne scoată dintr-o stare de voluntariat ce tinde să devină perpetuă.
Le mulțumesc tuturor celor care au răspuns invitației mele și s-au dedicat integral acestei aventuri, deopotrivă echipei și participanților în proiect.

Cosmin Manolescu este coregraf, performer și director artistic al Companiei Paradis Serial (fosta companie DCM). În 1997, împreună cu Gabriela Tudor a înființat Fundația Proiect DCM (în prezent Fundația Gabriela Tudor), care a jucat un rol important în dezvoltarea dansului contemporan în România și în crearea Centrului Național al Dansului din București.

19 februarie este un proiect artistic produs de compania Paradis Serial / Fundația Gabriela Tudor în cadrul programului Dans.Acces inițiat în 1998 de Gabriela Tudor.
Proiectul este realizat cu sprijinul Centrului Național al Dansului București.

all is full of love

sunt Alina. VOLUNTAR. vreau sa construiesc.

sa fie dans | 16 ianuarie | duminica la 19.00 @ CNDB, Sala Ronda
un proiect dedicat Anului European al Voluntariatului. spectacolul cadou vine din partea lui Cosmin Manolescu.
pentru mine a fost un experiment reusit, cu multe emotii plus inspiratie capatata in timpul procesului de lucru parcurs intr-o saptamana de care imi voi aminti cu drag.
pentru publicul invitat a fost o dovada ca dansul contemporan conteaza.

16 IANUARIE
Concept: Cosmin Manolescu
Cu: Adina Dragu, Alexandra Cucu, Alexandra Georgescu, Alexandra Poenaru, Alina Ghita, Ana Maria Mavru, Andreea David, Andreea Sirbulescu, Angelika Herta, Bogdan Draganescu, Catrinel Catana, Delia Vlasceanu, Diana Dea, Dragos Samoil, Florentina Tanase, Gabriela Cotet, Ioana Hudita, Irina Alexa-Banea, Irina Marinescu, Iulia Pop, Iulia Sima, Mihai Dragomir, Mihai Tutu, Mircea Popa, Mirela Cercel, Molnia Efremov, Monica Gavriluta, Oana Aioanei, Otilia Lefter, Raluca Iulia Capota, Sabrina Stefan, Sebastian Ciocan, Simona Bidigae, Valentina Chirita
Lumini: Catalin Niculescu
Sunet: Adrian Stoian
Management si comunicare: Stefania Ferchedau, artsf
Compania Paradis Serial
16 ianuarie este un proiect artistic produs de compania Paradis Serial / Fundatia Gabriela Tudor in cadrul programului Dans.Acces initiat in 1998 de Gabriela Tudor.
Proiectul este realizat cu sprijinul Centrului National al Dansului Bucuresti.

sa fie dans | 16 ianuarie

este 16 ianuarie; sunt primele ore tocmai trecute de miezul noptii. a inceput sa ploua usor. ascult cum picaturile se lasa pe marginea pervazului cu zgomote marunte, ici si colo.
un ritm apare in gand si ma intorc la miscarile de ieri: timp de multe ore am lucrat si reluat fraze, etape, vorbe, lumini in ceea ce se contureaza ca un spectacol. nu simt ca scopul e in finalitate ci imi este foarte sigur ca se afla in parcurs. felul in care s-au intamplat toate cele intr-o saptamana de lucru intensiv nu doar ca mi-a adus speranta in suflet ci imi impune sa aloc acelasi ritm mai departe proiectelor mele (cele din categoria act4art despre care voi povesti intr-un episod viitor).
am trait dovada ca se poate ca un grup de amatori sa contureze sens intr-un timp foarte scurt. inseamna ca motivatia face diferenta, poate si respectul pentru timpul petrecut impreuna in repetitii si neaparat dorinta de a reusi. dorinta de a descoperi. dorinta de a te deschide.
atunci nu ar trebui ca motivatia sa genereze mai multe asemenea proiecte? una comuna ar aduna resursele pentru a sustine dansul contemporan mai departe, pe piloni privati, corecti si loiali scopului - sa fie dans, sa fie coregrafi si intr-o periferie sa plaseze orisice suflet amator intr-un orizont al artei, altfel intangibil.

ma bucur sa ma aflu deja in 16 ianuarie.

disponibil: ritm in dans

in aceasta perioada imi petrec serile la CNDB. toate fara exceptie. ba mai mult si sfarsitul de saptamana e dedicat dansurilor. imi trecea prin minte lucrand la un spectacol cu amatori voluntari, cat e de dificil sa aduni in jur de 35 corpuri intr-o miscare cu sens in ansamblu dar diferita in particular. fiecare participant are diverse stadii de experienta iar asta imi genereaza un sentiment de mare starnita care aduce in fiecare val un alt fel de dinamica, cu energie inconstanta dar deosebit de seducatoare.

lucrul impreuna e greu si prefer in general mai putina populatie in spatiul performativ; probabil de aceea ma simt adesea invadata, sufocata si ma straduiesc sa ma implic in ciuda franelor senzoriale. e pe zi ce trece mai complex procesul insa nerabdarea de a simti produsul final imi impune un entuziasm care iata, la ora asta tarzie ma tine treaza, parcurgand cu gandul iar si iar si iarasi etapele serii cu numarul 4.
imi este definitv ca iubesc dansul contemporan atat cat pot eu sa-l percep din perspectiva unui amator pasionat de miscare.
mai cred deasemenea ca doar in spatiul generat de tot ce reprezinta Paradis Serial, CNDB sau alte organizatii pro dans contemporan in RO pot vedea cum viziunile devin parte din concret, real, tangibil intr-un timp scurt cu efort sustinut si implicare. 2 ore de curs pot declansa mii de orizonturi pe care nu le-as fi putut accesa niciodata in afara acestui centru. le doresc in 2011 sa aiba casa lor, banii lor suficienti si multi spectatori.

proiectul artistic e produs de compania Paradis Serial fiind dedicat Anului European al Voluntariatului. este realizat de Cosmin Manolescu.

Exil în pământul uitării

exilul a fost intr-un spectacol puternic prin miscare, sunet, lumini si mai ales implicare. mi-au placut circuitele trupurilor in perimetrul performativ. m-a lovit sonorul nu prin volum ci prin mixul de sunete cateodata stridente, alteori doar multe si impreunate cu textele strigate cu vocea tare. m-au surprins punctele culminante urmate de noi constructii - parca nu mai credeam intr-un final ci doar intr-o continua miscare a celor 9 personaje. alert, dinamic ba chiar cu note de sincron.

DISTRIBUŢIA:
Alexandra Ioniţă
Tudor Aaron Istodor
Richard Bovnotzky
Vanda Ştefănescu
Valentin Stoica
Ana Crăciun
Sanno Momo Peter
Judith State
Andreea Tănăsescu

Regia şi coregrafia: Andreea Tănăsescu
Decor: Ana Crăciun, Codina Dusoiu, Andreea Tănăsescu
Costume: Codina Dusoiu, Andreea Tănăsescu
Light design: Cătălin Nicolescu
Prelucrare sunet: Cătălin Creţu / Andrei Constantinescu
Multimedia: Vali Chincisan
Marionete: Ana Crăciun