imi imaginez adesea cum ar fi; in primii ani probabil mi se va ondula parul… natural.
apoi dupa 1 an incepi cu adevarat sa te bucuri de ei. sunt pentru mine cel mai pretios vis.
nu inteleg de ce unii spun ca e lumea prea dura si ca nu mai e cazul sa-i aduci pe lume.
nu e adevarat. de ce? pentru ca se constituie intr-un stres? o responsabilitate? atunci inseamna ca nu mai putem sa ducem atata pe umeri? o viata…doua care sa depinda de noi temporar(ok…pentru 20 de ani).
am nevoie Manolo de parerea ta: cum e cu copil? e un stres? ca de meritat sunt convinsa ca merita fiecare secunda de moment greu prin care trebuie sa treci pentru el.
am nevoie de parerea Divei…pentru comparatie :)
si de parerile tuturor.
a mea: este un miracol pe care daca-l evitam….ajungem in final sa fim intr-o pierdere ireparabila.
asa ca votez pentru!
EL- marimea 35? (o privire inalta si foarte mirata)
IO- da, se produce marimea 35 la acest model?
EL- nu cred ca se produce la nici un model…nu va uitati si dumneavoastra ce mici sunt ghetutele fata de bocancii marimea 36?
IO- nu ti se par prea mari? ca sunt caraghioasa?
EL- pai daca e sa compar…sunt mari…dar si astia: portocalii, cu varf semiascutit…si marimea 35, parca sunt de copii! (il pufnise rasul deja..)
IO- ii cumpar
EL- cred ca e foarte greu sa gasiti marimea 35…
IO- da, in general…am sa ma obisnuiesc io cu ei.
EL- nu puteti plati cu cardul; nu functioneaza azi
IO- e ok..am la mine suficienti bani;
IO- multumesc!
LEGENDA:
EL: 20 ani, slabanog, tricou cu dungi, alb-negru, parul carliontat si vizibil distrat de cererea mea;
IO: obosita de atata probat, cu rucsacul albastru si incaltarile mele portocalii..marimea 35;
o pereche de bocanci imi trebuiau sa pot sa ma plimb in zapada cat doresc. celalata pereche a murit la datorie asa ca se impunea achizitia.
numai ca iata cat de complicata a devenit viata mea in ultimele 3 zile de cand tot bantui in magazine. marimea 35 la bocanci nu exista asa ca am servit marimea 36 care sper sa se poarte frumos cu gleznele mele sensibile.
ufff…cata treaba avusei si io!
astazi am invatat rumba :)) este dansul mai lent derivat din chachacha :))) nu ca as stii eu cum e cu ele dar asa explica instructorul.
am vizionat si putin din grupa de avansati care deja avea coregrafie de pus in lucru precum si grupa de pustani (astia mici se miscau mai bine ca noi )
este foarte distractiv sa participi la orele astea, pacat ca nu avem vreme mai multa pentru ele.
rumbaaa!
Manolo asta era revista glossy??? iata cum se deseneaza in alte lumi realitatea; lumi mai democrate si statute economic si mai intelepte ai zice, dar dupa comportament evident mai triste!
trecand peste detaliile sangeroase au fost cateva momente dragute in film.
actorii prea tineri zic io, insuficienta corelare intre figuri-poveste de dragoste si mai ales nu se pupa cu seriozitatea subiectului.
in final…toti cei care par rai sunt buni si cei care par buni sunt criminali si tot asa se incurca si se descurca precum invartirea inimilor din corp in corp cu tot cu efectul anesteziei prost facute si al simturilor megachinuite.
vazut. bifat. merge de vizionat.
imi place mult sa vad filme la cinema :) mai ales cu sala goala!
de o saptamana umblu prin spitale pentru tot felul de controale.
pe langa faptul ca inca imi cresc maselele de minte (si de-aia am dureri de cap si senzatia ca nu mai aud) nu par a fi bolnava…doar foarte obosita.
astept sa vad ce spun analizele despre calciu si magneziu, prieteni vechi de-ai mei :))
de fapt nu asta e subiectul ci caracterele extraordinar de incredibile de pe holurile spitalelor.
in general sunt oameni in varsta, care pana la urma au toate scuzele din lume si toata compasiunea mea.
dar ce te faci cu cei in putere dar cu mintile traznite!!?!
pe langa disciplina statului la rand, pe langa discutiile despre hotia din Romania si parsivenia asistentelor, mai au si obiceiul sa te descoase: ce-i cu tine domnisoara tanara aici? ar trebui sa muncesti, cati ani ai? atat de mult???? pai eu la varsta dumitale aveam 3 copii si lucram la fabrica…ce vremuri grele dar macar stiai ca exista ordine domnule! nu ca acum, cand toate sunt vraiste! uite-asa in fiecare zi am fost mototolita de diverse caractere ratacite pe la toate cabinetele unde a trebuit sa astept.
ce sa le spun ca prefer haosul actual detentiei vremurilor amintite?
ca prefer sa aleg in viata mea ce stiu eu ca e mai bine si daca gresesc imi suport cuminte consecintele, dar nu ma pune nimeni la gazeta!
m-a apucat o mare tristete pe aceste coridoare pline de oameni dereglati, care nu se pot adapta la viata de astazi. nu-i pot ajuta cu nimic. doar sa tac si sa le dau dreptate.
in vremurile amintite ar fi fost mai respectati? mai ingrijiti de cei 3 copii, vizibil de absenti acum din viata lor?
habar nu am, dar am sentimentul asta ca sunt atat de multi si atat de bolnavi de lipsa de grija…incat vina o purtam cu totii cei din jurul lor.
am incredere ca grija este medicamentul cel mai bun din lume. odata ce ai grija de cei din jur, ea se intoarce si la tine sub vreo forma. numai ca acolo…m-am simtit descumpanita…erau prea multi care aveau nevoie de grija…si io-s doar una!
Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla… nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Acum era ca un virtej de senzatii de nedescris. Deodata… nimic. Absolut nimic.
- Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
- Shhhh… incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
- Cum adica ai terminat???
- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!…
am citit undeva ca suntem dependenti de soare. ca starea noastra de spirit este in legatura directa cu razele astea frumoase. pentru ca ieri nu le-am prins (cat am iesit eu era inca ceata si nor) azi imi fac de cap cu o plimbare impotriva racelii care ma incurca.
acum, dupa atatea zile cetoase ma simt ca in fata unei excursii inopinate! soare, cer albastru, pare sa se fi si incalzit..un iz de primavara (dar demontat de previziuni caci deseara se lasa frigul)
eu sunt dependenta de soare.
cum il revad, cum ma simt mai bine
cerul la mine e pictat acum, parca a aruncat un Artist cateva pensule de nori albiciosi care s-au labartat dar nu au acoperit cu totul cerul definitiv albastru.
la voi e tot soare??
va pup cu razele impletite-n par!
OuiBaDa este un spectacol de dans contemporan la care am ajuns in seara asta. mai precis un spectacol coregrafic de Gigi C?ciuleanu pe care nu am avut placerea sa-l cunosc altfel decat ca spectator ajuns din intamplare in sala.
DE-ALE PAMÂNTULUI, DE-ALE LUMII, DE-ALE CERULUI este pe scurt descrierea celor care au conceput programul.
descrierea mea: echilibru intre static si energic, tineri bine pregatiti si cu emotii cat teatrul intreg si pasiune.
l-am vazut in seara asta. cine spune ca filmele americane au toate happy ending se inseala. nu ma asteptam sa-mi placa. pana la urma e vorba de expresie si asta ma incanta tot timpul.
Se pare ca a luat si un Oscar pentru aceasta comedie romantica.
Love is a shield,
to hide behind,
love is a field
to grow inside,
and when I sometimes close my eyes
my mind starts spinning round.
Love is a baby
in a mother`s arms,
love is your breath
which makes me warm,
and when I sometimes close my eyes,
my mind starts spinning round.
There is a feeling
that flows through me,
when you are near
you make it real
and we could live for this ideal.
And all the pictures we run through,
seem to be perfect,
seem to be true.
But nothing is quite forever,
especially staying together.
I don`t care now
what comes along,
what counts is us,
no matter what will be,
just this naivety.
The changing words we`re taking in,
seem to be perfect,
seem to win.
But nothing is quite forever,
especially staying together.
am fost intr-un club bucurestean in noaptea asta sa petrec un drag prieten.
pe langa faptul ca m-am bucurat sa-l revad pe Mircea, sarbatoritul caruia ii doresc bucurii nesfarsite si un an in care sa se indragosteasca m-am revazut si cu alti cunoscuti si prieteni craioveni, invitati la petrecere.
la inceput ne-am pus la curent cu ultimele noutati de acasa; apoi cu ce s-a schimbat; apoi cu ce ne-am dori anul asta.
si in final toti ne-am supus lui Jack, un prieten de combinatie, care ne-a indrumat la dans si discutii aprinse privind deviatiunile secolului ce cu trufie il traim.
o super petrecere! cu un spectacol frumos de cabaret in care cel putin costumele merita tot respectul!
apoi o seara ca-n tinerete cu aceeasi oameni dar subiecte de discutie ceva mai serioase: stres, job, copii, familie, doctori; semn ca am imbatranit :)) dar nu ne saturam de intrunirile astea subterane ca sa zic asa.
multumita de petrecere, revedere si complimente.
cred ca sunt nemuritoare…de am ramas aceeasi ca-n liceu; dar bine la lumina aia ridurile mele feciorelnice nu se remarca!
ieri am avut zi de shopping. dar in intregime vreau sa spun; am vizitat toate magazinele din Mall Vitan, am probat zeci de incaltari, rochite, bluze, blugi, fuste. pana la urma am iesit din aceasta zi cu o minunatie de rochie, prea decoltata pentru gustul meu, dar atat de frumoasa incat nu m-am putut abtine si mi-am promis sa o port in ciuda vizibilitatii. apoi o pereche de raiati scurti ca le e sezonul si un bolero verde. asta imi lipseste inca din noiembrie :)) de la ziua mea.
dupa ce am preumblat in mall m-am retras in cartier, in magazinul Titan cu o alta prietena si acolo am trecut la un alt inventar.
ce vreau sa spun este ca preturile nu sunt atat de mici daca le compari si cu calitatea.
sigur iesi mai bine daca faci cumparaturile in strainatate unde poti sa gasesti produse la preturi foarte bune si de o calitate evidenta.
spre exemplu cisme pe placul meu nu am gasit: marimea 35 era cam peste tot pentru ca nu sunt multe domnisoare cu talpa atat de mica dar modelele ma scot din minti: strasuri..peste tot clame aurii si argintii pe aceeasi bucatica de piele sau blana artificiala.
vreau ceva simplu si nu gasesc
observatie: m-a obosit ingrozitor plimbarea asta din magazin in magazin, din vanzatori ciufuti in patroni aroganti, din strasuri in sticle colorate, samd..
trebuie sa ai anumite talente ca sa-i poti face fata: sa iti placa pierderea de vreme, sa nu ai pretentii si sa ai un tonus muscular serios, pentru ca azi m-am trezit cu o frumoasa febra musculara de la atata probat si mers pe jos.
ce bine, asa mi-am dat seama ca a merge in anumite magazine, cumpara si retrage urgent din aglomeratie este cu siguranta cea mai senina optiune pentru mine.
dar mi-a facut bine plimbarea cu prietenele…deja rar acest obicei intre noi, maivarstnicii :))
astept primavara cu mult interes..
va pup!
sunt invitata la Libraria Carturesti sa deschid vernisajul expozitiei de pictura “Ai mei” frumoasa creatie a prietenei mele Anca Smarandache. asta seara, orele 18. toata lumea invitata!
ma bucura foarte mult aceasta invitatie mai ales pentru ca imi place cum prietenii mei artisti cresc. Imi plac emotiile lor si ma simt foarte bine daca ii pot ajuta, cu orisice.
Recenzia dupa vernisaj cand sper sa am si cateva poze…
Recent Comments