am avut o dimineata aglomerata
de 2 saptamani acasa nu avem cablu nici TV nici de net.
scaparea a fost cu un InternetEverywhere de la un oarecare serviciu de telefonie mobila.
tot am avut discutii/certuri cu departamentele de relatii cu clientii; nu intru in detalii ca sunt deja plictisitoare.
intr-un final aseara a venit o echipa de 2 tovarasi pt reteaua de net.
io draguta le-am explicat care-i baiul. ei au spus ca revin dimineata sa traga alte cabluri. bun.
dimineata la 12 fara, suna soneria.
io zambind ca la soare (pijama roz cu text: sleeping beauty): buna dimineataaa
el (unul doar): sunt de la cablu
io (realizand ca nu e unul dintre cei de ieri): care cablu?
el (mirat, dar crezand ca inca dorm): de la rds
io: aaaaaaaaa poftiti.
el: imi trebuie un scaun sa va cuplez la loc.
cu veselie zapez dintr-un calup de publicitate intr-altul.
dupa 10 min suna soneria.
io: buna dimineataaaa
ei (2, altii decat cu o seara precedenta): suntem de la cablu
io: poftiti.
intr-un final suntem iar conectate la retele.
suna soneria.
io: buna ziuaaaa
el: lumina doamna!
io: poftiti! sa va dau un scaun?
ba vere, da ce-i cu toata lumea pusa pe treaba azi?
va declar in scris ca nu pun tot ce mi se intampla pe blog.
cum iubesc intimitatea nu cred ca as putea sa o dezvalui la modul asta.
ar fi o vulgaritate.
ceea ce scriu provine din inspiratie.
poate fi doar o fraza citita intamplator, poate fi miscarea unei persoane necunoscute, poate fi o privire, poate fi o floare sau un cantec auzit in treacat. o poveste ma poate intoarce catre trecut sau proiecta intr-un posibil viitor.
pe langa descrierea unor situatii pe care le traiesc am placerea sa scriu si despre unele emotii.
nu inseamna ca sunt definitive sau ca au generat surpriza vietii mele.
inseamna ca sunt.
si daca pot scrie despre ele probabil e pentru ca imi trebuiesc la un moment dat la indemana.
ma gandesc la tine ca la ceva intangibil. poate doar in vise sa imi pot permite. cu ce pret as putea ajunge sa-mi duc gandurile catre fapte? as deveni vinovata si evit rolul asta.
pe masura ce zambesc incep a-mi aduce aminte de unde poate fi simtirea asta.
e ca un fir de iarba…nevazut intre celelalte, intarziat la intalnirea cu cerul, firav dar sigur pe savoarea ce-o va avea in cateva zile. are nevoie de aer, un strop de ploaie si o raza de soare ca sa devina sentiment.
poate insa-i un fel de simtire trecatoare si se va pierde in multimea de fire rasarite catre lume.
le vad momentele adunate in niste 15 ani: vorbe schimbate in curtea liceului, un bar cu biliard pe la cinema Modern - mai stii ca am jucat si fireste m-ai batut :) io saream ora de laborator informatica, cico la drum de seara pe Calea Bucuresti -Sofia, toti erau impresionati de tine, Wave84 -tu aveai un tricou alb si prietenul tau unul gri si mai aproape de astazi un costum negru si cravata colorata la ultimul etaj din Unirii. astea-s crampeiele.
We’re just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year,
Running over the same old ground.
What have you found? The same old fears.
ba vere…suntem noi normali la cap sau ne-am dus razna pe campiile patriei?
radeam astazi cand un drag prieten m-a anuntat ca se insoara anul asta.
ei na: cum asa? (stiam ca nu e atat de serios implicat)
imi raspunde: scrie la horoscop pe 2009…ti-l trimit.
da. l-am primit. va dau doar titlurile pe zodii ca sa intelegeti de ce-i hazliu:
Berbecul face nuntă
Taurul se lansează în afaceri
Gemenii vor fi mai hotărîţi
Racul merge înainte
Leului îi creşte leafa
Fecioara, tot mai atractivă
Balanţa face o schimbare
Scorpionul iubeşte la maximum
Săgetătorul, un semn în echilibru
Capricornul se îmbogăţeşte
Vărsătorul va face multe călătorii
Peştii, oameni cu noroc
si-mi permit sa reproduc aberatiunile rezultate din mintea mea somnoroasa:
Berbecul face nuntă - ei na; pai mai bine sa caute tot o berbecuta rotunjoara ca sa mearga la sigur;
Taurul se lansează în afaceri - mult succes in ciuda crizei;
Gemenii vor fi mai hotărîţi - nu cred! pur si simplu asa ceva nu cred!
Racul merge înainte - sper sa nu se impiedice;
Leului îi creşte leafa - pai in conditii de depreciere e clar ca se impune;
Fecioara, tot mai atractivă - daca nu vrea sa intre in randul lumii?!?!
Balanţa face o schimbare - schimba talerele? sau cum?
Scorpionul iubeşte la maximum - e natural
Săgetătorul, un semn în echilibru - in miscare era mai potrivit;
Capricornul se îmbogăţeşte - oau! face specula cu casele ieftinite de criza, nu?
Vărsătorul va face multe călătorii - ia-ma si pe mine-n zbor!
Peştii, oameni cu noroc - sa le fie de bine :))
aveam obiceiul in vremuri de legenda sa citesc la misto horoscopul lui Susan Miller era identic si la fel. toate zodiile sunt bine. v-as provoca la aberatiuni pe tema de mai sus dupa exemplul meu care nu-s hazlie din cauza de lipsa de soare.
oameni buni…scrie in stele sa ne bucuram! ce-i cu atata pesimism in jur?
capul spre sus!
dimineata am apelat la taxi pentru a ajunge la birou.
ma intreaba soferul: aveti animale de casa?
io: nu
el: eu am o pisica…sa va arat o poza asemanatoare (ia ziarul si incepe sa caute in timp ce cu greu inaintam pe Eminescu)
io: e vedeta de apare in ziar?
el: nuuu…am vazut una asemanatoare; si mandru imi intinde una pagina mototolita de ziar
io (abia abtinandu-ma sa nu mor de ras): asta e un leopard
el: se mai uita odata….daaaa…ei seamana!
a urmat apoi o poveste despre pisica, fiica, scoala, profesori si desigur multpreadiscutatasinevinovata criza financiara.
imi e mult somn. nu cred ca ajung sa o vad pe luiza.
a trecut o luna din primul an ca vantul
rafale. ianuarie. dansuri. criza. concerte. buna dispozitie. craiova. ploaie. noroaie. scrieri. sms-uri. vorbe. schimbari. planuri.
tarziu aseara am fost in Glendale la un spectacol de stand up comedy: pe scena o trupa proaspata Jokers.
diferenta fata de altele de gen e ca nu merge doar pe vulgaritati ci cauta sa faca textele in functie de intamplari firesti ale zilelor noastre.
s-au descurcat bine
in sala se poate consuma una alta deci e si lejer.
io am votat pentru Cosmin Natanticu. la episodul chitara, recunosc m-am topit
pentru miercuri e binevenita iesirea…asa ca mergeti si voi ca sa va puteti da cu parerea.
am iesit la pranz in cartier.
fireste zilele de iesire sunt acelea in care ploua torential, ninge ingrozitor, e un vant de iti ia mintile sau e frig de ingheata sangele muritorilor, pentru ca zanele bune ca mine nu patesc asa ceva :))
treaba e ca m-am mozolit pe cisme intr-un hal, am cam topait prin noroaie desi uzina exista in buricul targului, intre Piata Victoriei si Piata Romana dar ce conteaza, sub umbrela era ca pe langa ea din pricina de rafale prea puternice.
dupa o supa cuminte am luat desertul la pachet si-am pornit iarasi in vant si stropi marunti.
vroiam sa punctez ca mi-a placut.
acum e mare somnul
spor la robotit si voua.
in ultima vreme mi-am aglomerat pe cat posibil programul.
cel din afara uzinei e plin cu spectacole, concerte si cel mai important pentru mine, prieteni.
simt ca nu am vreme sa-mi trag rasuflarea si sincer nu mi-am propus momentul asta pentru ca nu-mi trebuie
e o forma de protest sa nu mai las nici o secunda libera gandurilor.
fac asta pentru ca am nevoie sa trec de vremurile reci altfel: cu mintea plina de tot ce e posibil in jur.
abia mai fac fata: vreau sa vad tot ce-i de vazut, sa-mi dau cu parerea, sa plutesc pe muzicile preapreferate si purtate in jucaria cea cu casti.
mai vreau sa aud fiecare prieten/a cum isi petrece vremea si sa le dau o portie de voie buna. caci de vreme ce primesc sunt obligata sa returnez cel putin cat am servit
pastrez o seara pentru mine dar si in asta imi programez cateva randuri de citit sau vizionare de film.
am obosit sa judec gandurile mele si-asa am vazut ca le pot alunga.
azi am citit un blog (al lui Andrei) ce mi-a placut; il aveti spre click in Blogroll.
pariez pe o primavara insorita si nu-mi serviti drept contra-argument criza mondiala..ca nu tine
bloggeritul imi place. mai mult sa citesc decat sa intervin.
cunosti gandurile oamenilor fara a interactiona cu ei (recunosc mi-e greu si tind sa caut legaturi reale) afli ce simt altii in chestiuni asemanatoare, poti sa mai dai un sfat sau sa capeti alte perceptii proprii prin viziunile lor.
ce nu-mi place este link-uirea pe alte bloguri a locului meu de joaca.
poate nu-s gata sa functionez asa si-mi trebuie timp.
e ca si cand as da numarul de telefon. ca si cand as facilita accesul la mine orisicui. si la asta ma stiu zgarcita in ciuda socializarii instante de care sufar.
de vreme ce mi-am lasat aici ganduri calde, dragi e in regula sa le las sub privirea oricui? oare sunt printre putinii posesori de blog care nu se autopromoveaza?
de fapt intrebarea mea: exista o regula de a link-ui numele meu atunci cand activez in vizita la lume necunoscuta?
sub numele Pearls before breakfast s-a petrecut un experiment in ianuarie 2007 in Washington la o statie de metrou: un tanar imbracat lejer (blugi, tricou, sapca) a cantat la vioara timp de 45 de minute si doar 6 persoane s-au oprit, 20 i-au dat bani din mers (a strans 32.17 dolari) iar copilasii toti ar fi ramas sa asculte,,, insa parintii i-au tras dupa ei.
acest tanar este Joshua Bell, violonist celebru care canta cu casa inchisa in conditiile in care biletul la spectacolele lui costa 100 de dolari minimum. vioara lui este una semnata Antonio Stradivari.
intrebarea experimentului a fost daca intr-o ambianta si la o ora nepotrivita putem distinge ceva frumos? recunoastem talentul intr-un spatiu neconventional?
copiii au putut. adultii sunt insa pe alta planeta…
pentru dependentii/dependentele de shopping e un an fabulos.
au inceput reducerile, doar ca nu mai inceteaza. dimpotriva, se anunta si mai multe produse cu pret micsorat: excursii, masini, case, terenuri.
reducerile sunt in ton cu multe concedieri asa e din pacate si mediul resurselor umane e cam stramtorat (dar asta e alta discutie).
acum cand pe toate drumurile sunt buline si benzi care anunta promotiile, noi suntem sfatuiti sa nu cheltuim ci sa tinem de bani.
unii pot, altii nu reusesc.
sa revenim la mult iubitul proiect: pensiunea bloggeritelor?
poate gasim o casoaie parasita intre dealuri sa o pastorim…
am simtit pe pielea mea cum e sa te conduca un organ (in sensul anatomic)
de o vreme ma conduce stomacul: imi spune ce sa mananc, ce sa poftesc, ce fel de citronada sa consum (mai precis doar apa plata) si daca dorm ma trezeste-n miez de noapte.
daca dansez imi zice sa ma domolesc
daca stau la soare imi spune sa ma mai feresc putin din calea lui.
daca vreau sa urc niste scari imi cere sa iau liftul.
asa ca acum e mai clar cat de greu e celor care nu pot rezista chemarii unui organ propriu, personal si intimidator :)))))
pe 2 Februarie se intampla al 100-lea episod de Dr House.
nu la noi ci p-afara prin lume.
in acest episod ideea de baza este daca personajele sunt fericite cu adevarat
nu pot decat sa-mi imaginez raspunsurile doctorului cinic si etern nefericit.
la Craiova e ploaie si mozoleala dar cald.
am facut astazi vizite si-am vorbit despre toate.
am blocat PIN-ul pe cartela de telefon si datorita Alinei am aflat PUK-ul destul de repede si-am redevenit disponibila
toata lumea a aprobat bretonul asa ca soarta lui e sa fie mentinut inca o vreme.
ce bine e acasaaaaaa!
asa e din pacate si mediul resurselor umane e cam stramtorat (dar asta e alta discutie).
Recent Comments