in seara asta am experimentat ceva mai mult acest gen de miscare.
cei implicati trebuie sa aiba incredere si mai ales grija
plus ca graba strica treaba mai mult ca oricand in acest exercitiu.
a fost frumos.
am visat la un curs pe malul marii in linistea valurilor si a rasaritului de soare ![]()
Archive for May, 2009
perfectiunea nu are pereche dar are sute de tovarasi.
as vrea sa cred ca si eu sunt perfecta da ma vad ca nu-i asa
in calitatea mea de zana buna am doar misiuni de dus la bun sfarsit si nicio vreme pentru detalii gen aia sau ailalta.
rationamentul cu perfectiunea insa mi se pare ingrozitor de plictisitor. merita sa nu aiba pereche zic pentru ca perfectul nici macar nu ar avea calitatea de a surprinde. ceea ce e complicat si necesita naturalete.
de-aia imi place imperfectiunea, pentru ca produce spontan situatii noi; pentru ca aduce savoare precum un condiment bine dozat si mai ales pentru ca ne coloreaza visele cu inspiratia pe care o produce.
io cred ca suntem setati cum trebuie din fabrica
asa ca nu-mi fac griji pe mai departe.
pufica, zana buna fara imperfectiuni!
LMA ![]()
El Barcelona se proclama Campeón de Europa por tercera vez en su historia y consigue el triplete al derrotar por 2-0 al Manchester United. Eto’o y Messi anotaron los tantos del equipo español.
mi-a placut cum suna pe limba lor!
FC Barcelona - Manchester United
2-0
Eto a fost preferatul meu intotdeauna iar Messi….ce sa mai spun
a fost seara piticaniilor.
o finala de exceptie.
fotbal demential ![]()
a: cum adica nu-mi dai satisfactie?
r: asa bine
r: nu-ti dau
r: nu mai am nici eu
r: tre sa-mi fac si eu rost
a: si cand faci rost..
a: imi dai si mie?
r: daca-mi ramane..da
a: pai, astept atunci sa faci rost de ea
r: oki
r: te tin la curent
a: ma duc sa scriu pe blog ca mi-ai promis
r: te rog nu scrie pe blog
mi se pare foarte distractiv cum toata lumea are aceasta teama de scrisul pe blog. toti imi spun sa nu le dau numele de parca as avea trafic de mii de cititori.
este intr-adevar revista mea publica si personala in care e posibil ca persoanele de langa mine sa apara, dar pot sa le respect nevoia de a nu deveni celebri :))) asa ca intotdeauna le spun cand le e randul.
glumesc, nu sunt asa de multi cei care citesc - cam 70 pe zi.
de fapt am spus ca ma duc pe blog sa scriu pentru ca alta mi-a fost inspiratia.
si anume cum ajungem sa nu mai avem satisfactie.
proces strict legat de diversele nevoi care se nasc in noi.
vrem slujbe simple dar bine platite, vrem vacante si timp de golaneala dar vrem si banii cu care sa le platim, vrem iubiri nesfarsite dar ne e teama sa le acceptam cand le intalnim, vrem rochii decoltate dar ne revoltam cand ne agreseaza tineretul pe strada, vrem pace insa generam razboi.
fireste ca raspunsul sexul il consideram inclus si ne focusam pe alte exemple de treburi care ne ajuta sa ne simtim impliniti.
io ma simt implinita cand sunt cu familia si prietenii.
ps dupa juma de ora: la cererea Divei, live, din 1969, pentru toata generatia…niste pofta de satisfaction!!!!!
2008
l-am vazut acum o saptamana…sau doua.
nu stiu sigur pentru ca-s pe graba si cam amestec zilele.
cred ca mi-au ajuns filmele semnal.
se ia viata cum e ea mai rea si se transpune intr-un film.
apoi se castiga de pe urma lui…mult. felicitari pentru premii.
apoi fiecare dintre cei implicati in productia lui si in succes - publicul respectiv- isi vede de viata lui rozalie daca o compari cu faptele, dealtfel reale, din aceste ecranizari.
nu avem nici unul nici cea mai mica putere de a schimba lucruri. macar pe cele marunte si urate dintre noi, daramite la un asemenea nivel.
de-aceea spun. m-am cam saturat de aceste filme si mi-e greu sa le vad.
altfel, bine jucat, casting corect, scenariu reportaj si cam asta fu.
s-a inventat prima baterie din lume pe baza de aer: STAIR (St Andrews Air).
are capacitatea de inmagazinare de 10 ori mai mare decat a bateriilor conventionale.
pentru sfarsitul de saptamana am ales sa merg in Vama Veche.
nu mi-e clar totusi daca sunt ok cu ce se construieste acolo sau nu.
“statiunea” de interes general creste in detrimentul a exact ceea ce era diferit in acest sat reconstruit continuu in ultimii doi ani.
eu am ajuns vineri tarziu cand era o mana de oameni iesita la cico in fata la Stuf. de altfel este singura locatie inca ramasa pe plaja (nu a ajuns asfaltul pana acolo, dar va..) si unde muzica unea poporul prezent. a fost in regula.
sambata dimineata am iesit la plaja si stupoare: Vama arata altfel decat am lasat-o in septembrie. traseul pietonalo-biciclist este urat si deloc integrat intre terasele in constructie; btw acestea s-au mutat si nu mai stau pe plaja..astfel incat vom avea in curand un nou Costinesti gata sa primeasca turistii neincinsi.
a fost lume putina, liniste si valuri, plaja. din cand in cand U2 si Cure in boxe. bine pana pe la pranz cand au inceput sa soseasca cei multi si atmosfera s-a schimbat. cozi nesfarsite pentru cico, servire din ce in ce mai nervoasa, cainii fara stapan infuriati.
pe seara la Stuf cineva a pus cea mai urata si neinspirata muzica ever! m-am retras si am adormit gandindu-ma la cum se schimba toate-n jur si probabil chiar si noi cu ele.
dau sfoara in tara ca imi trebuie alta margine de plaja, unde sa pot dansa langa mare si sa nu vina ospatarul sa-mi faca observatie ca ma sui pe banca (cica: pai e frumos domnisoara sa faceti asta? dati-va jos!)
autostrada de promenada pietonala sau pe rotile cele mici este absolut ingrozitoare si stabileste un spatiu bine delimitat pentru diversele specii nepotrivite locului; o fauna si flora demna doar de Atlasul de Mitocanie Urbana pe care poate il lanseaza cineva in editie limitata: Brosura de Mitocanie Estivala ![]()
pe ea la plimbare s-a iesit in hainele bune: domnisoara in costum la doua piese cu paiete si incaltari cu toc produse de mare firma bucuresteana; domni respectabili in pantaloni calcati; tocuri cui si paiete stralucitoare, “buna pisi” aruncat peste umar…. totul intr-un praf ingrozitor.
m-au enervat:
- servirea si preturile umflate pana la nesimtire - la Stuf seara plateam acelasi suc de fiecare data mai mult - pe la orele 2 noaptea era 8 lei ![]()
- betoanele in mijlocul totului;
- cainii multi si infuriati;
- copacii unii deja uscati dintre cele doua alei - oribili;
- terasele de pe plaja lipsa;
- muzica la Stuf noaptea;
- ospatarii de la Stuf care nu m-au lasat sa dansez pe masa de-afara;
- nisipul foarte murdar si plin nu doar de muste ci si de goange inaripate;
- niste oameni nemultumiti de U2;
am iubit:
- marea si valurile;
- soarele in care as sta continuu - am niste bronz deja;
- ciorba de peste;
- pe cei care nu intelegeau de ce s-au schimbat atatea in rau;
am sa merg acolo si-n Iunie dar ma tem ca nu voi mai gasi placerea de a ma distra cu lumea, evidenta in anii trecuti.
de Neil Simon.
spectacol produs in 2006 de Fundatia artEST, Teatrul de Comedie si ARCUB
distributia: Tudor Chirila, Paul Ipate, C-tin Dita, Dan Radulescu, Bogdan Cotlet, Andrei Serban, Radu Iacuban, Ioana Barbu si Mirela Oprisor.
regia: Iarina Demian
aseara nu ma asteptam la balbe intr-un spectacol care s-a jucat atatia ani. in plus credeam ca Tudor Chirila va fi mai vehement in rolul pe care-l are. mi s-a parut neimplicat si cu vocea la pamant.
poate era duminica seara si pentru ei.
oricum o piesa buna, cu umor de cazarma & concluzii onorabile
intr-unul din drumurile la Craiova din primavara, cu trenul, am cunoscut un tanar student la UNATC.
si el lucra la un proiect de licenta cu acelasi nume. as vrea acum sa-l vad
spre comparatie.
anul asta se petrece un fenomen distractiv rau.
stiu ca e un subiect delicat si tocmai de-aia il dau spre raspicare
la voi.
astfel: niste domni prieteni, sau recent amici, capata obiceiul, desi nu se cunosc reciproc, de a starni si invarti discutiile pe mess intr-o zona delicata dar de mare inspiratie si talent: sexul…cum, ce, ce-as face, cum ar fi mai interesant, cum fac plaja, cum dorm :))))))))
imi fac placere discutiile si totusi fara exercitiul in realitate devin frustrante uneori si mai ales ….nu prea le inteleg sensul.
ar trebui sa le incetez imediat ce le pricep inceputul?
sau sa ma mai joc din cand in cand?
pufica indecenta!
am mai vorbit aici despre diversele forme ale dragostei. revin asupra subiectului
ce pot spune este ca ma simt lovita din plin.
ceea ce-i fascinant in istoria asta e ca nu am nici un motiv sa ma simt asa. motiv real, palpabil la care sa ma raportez.
pe scurt: dintr-un amor la prima vedere, nepovestit, neconsumat, nedeclarat dar intens si evident celorlalti, ramane un dulce sentiment al lui “ce-ar fi fost daca” si certitudinea ca se poate. am mai avut-o si anul trecut in august cand m-am imbolnavit de la scoici. dar atunci a urmat si o dovada a slabiciunilor care pot inhiba asemenea pasiuni.
as vrea sa am in buzunar toate cuvintele necesare si sa pot explica de ce intr-o secunda pot fi rascolite toate simtirile, tavalite toate poftele in dorinta si rostogolite peste orice vis pe care l-ai avut vreodata pe teritoriul amoros.
de-aceea e pretioasa viata si libertatea..
mi-e cald si bine cu simtirile astea. le pastrez inlauntru doar pentru mine si de-aia sunt mai tacuta in afara. povestea e deja inchisa si asezata in dulapul din gradina, unde-i e locul.
imi legan talpile inca intr-un curcubeu de emotii si-mi place
seara frumoasa va doresc si voua.
pufica
Orasul Animalelor pregateste a treia editie pentru cei care pur si simplu iubesc necuvantatoarele.
va avea loc pe 30 mai, in parcul Carol. pentru invitatii si concursuri accesati site-ul lor. intre timp ne pregatim de zor si avem nevoie de ajutor cat mai mult (pe partea de organizare, promovare, prezenta la eveniment, idei).
asa ca cine are timp si doreste sa ne ajute, puteti anunta aici, pe site-ul lor sau pe mail office@gia.org.ro.
si sa va vedem in Parcul Carol cu catel, iepuras, pisica, iguana sau ce mai ingrijiti pe-acasa…
am intalnit unul astazi. un om spectacol care pe langa renume are si-o carisma aparte.
plin de povesti, le spune cu pofta de parca le-ar mai trai odata.
ii place viata si asta transmite in jur.
cu el poarta inca niste prieteni de-o viata, cu istoriile lor adesea legate de ale lui.
impreuna sunt veseli si-si pastreaza un soi de intelepciune care vine din exact cele intamplate si depanate frumos.
placuta companie
buna de-o vacanta lunga!
prefer sa fie toate lucrurile simple.
ma simt din ce in ce mai obosita de treburile complicate si am inceput sa le evit.
poate din cauza de oboseala nu mai am rabdare sa despletesc firele in 7 si sa le impletesc la loc.
ce e simplu se aproba. ce e complicat se ocoleste si uite-asa ne vedem de fiecare zi in mai multa liniste.
simt cateodata unii oameni ca pe-un vartej de emotii contradictorii ce cauta sa-ti capteze nu doar atentia ci pornirile sau chiar portii intregi din viata. cat sens are sa-i intelegi? de ce ne atrag aceste experiente de vreme ce nu suntem noi in mijlocul tornadei?
poate ne trebuie la dosar ca vreodata sa stim cum procedam.
sau poate asa e natura noastra: sociala.
va urez sa aveti un we cald ![]()
nu sunt multe de spus zilele astea.
mult de lucru la Uzina, timp putin pentru mine, Lotca
soare care ma incanta si prieteni.
pare ok
PS: CUM dm NU MAI CANTA, SA DAM O TURA PE LITORAL PENTRU O HAMSIE PRAJITA!
Recent Comments