Freedom looks like too many choices!

in Sibiu am facut facultatea asa ca imi face mare placere sa revin. casele imi plac, cum s-a renovat e bine si mai mult am nimerit intr-o expozitie de minerale in muzeul Brukenthal.
am iesit din ea dupa 3 ore cu doi copaci in miniatura dar formati din sarma si minerale cu niste ametist din Brazilia de o culoare superbo-mov si o pereche de cercei albastri. ieftina retragere. prietena mea are insa multe bijuterii noi, din pietre minunate si colorate.
am stat de vorba cu un mester de pietre care ne-a povestit cum le recolteaza, cum le prelucreaza si le transforma in pandantive, cercei, bratari iar la final ne-a acordat chiar si un coeficient de criza :)))
extraordinara meserie. parca as da la facultatea de geologie

am mancat un pranz tarziu la Rasinari, 10 km fata de Sibiu, catre Paltinis.
acolo e o pensiune cu pastravarie deliciu si peisaj frumos. padure si ploaie. amintiri din pensiunea Miorita de vis-a-vis unde mi-am petrecut o noapte buna cu cativa ani in urma.
apoi am dat o tura la Cisnadioara si ne-am intors in oras unde rasunau frumoasele cladiri din cauza ArtManiei in desfasurare. concert, sunet bun, public putin, vizibilitate buna din afara perimetrului festivalului.

Sibiul seara are parte de racoare. si ce bine este!

am umblat mult saptamana asta si-atunci am ceva comparatii proaspete in minte:
marti, am pornit din Vama Veche cu destinatia Iasi.
ruta aleasa a fost : VV - Constanta - Slobozia - Urziceni - Buzau - Adjud - Bacau - Roman - Tg Frumos - IS

a fost aglomerat rau pana la Urziceni apoi un drum intins perfect, asfalt fara repros peisaje interesante: campuri de floarea soarelui, raze ale apusului in Siret, curti ingrijite, sate linistite (poate erau cu totii la munca).
joi am plecat din Iasi catre Sibiu: Tg Frumos - Roman - Piatra Neamt - Bicaz - Lacul Rosu - Gheorghieni - Praid - Sovata - Sighisoara - Medias - SB
a fost o ruta senzationala prin panorame, serpentine si muzica.
dincolo de Roman s-au deschis muntii si ne-au primit in Piatra. am mancat acolo. gondola ramane pentru alta data apoi am mers mai departe.
in Cheile Bicazului ne-am oprit pentru ca nu mai aveam respiratie. este superba zona. stanci, paduri, soare printre, cascade, treceri foarte stramte intre versanti, cadouri, flori, munti si cabane care ne impuneam sa mai stam oleaca.
apoi lacul: pe inserat cu multe ramasite de arbori in el, cu barci si din pacate servire pe alta limba, incurcata, pe care nu o cunosc …revin cu punctele astea.
abia la Praid ne-am intalnit cu apusul care a colorat peisajul demential cu nuante la moda: portocaliu, galben, mov pe fundalul preponderent verde al podisului Transilvaniei.
am mai observat ca s-au mutat casele din fundul curtii, cum stateau in Moldova, catre strada. am admirat mii de fatade care mai de care mai mandre si imbietoare, turnuri, gradini.
parca m-as fi oprit sa curat florile din fata si sa intru prin portile boltite sa cer de munca as putea ramane intr-un asemenea sat dar oare as rezista fara net, voi si Uzina?
aici oamenii muncesc din greu. i-am vazut in campuri, cu instrumentele lor aceleasi ca si acum zeci de ani. nu ma mir ca nu pricep schimbarea. pentru ei minunatele branduri prin care ne evidentiem noi, nu au valoare.
pentru ei linistea vine din pamantul care-i hraneste iar stabilitatea din ograda vie. si aici e grija pe care o remarcam noi cand le parcurgem localitatile.

avem o tara frumoasa. pacat ca avem multe asternute intr-un spatiu prea mic si aglomerat. cine sa se ocupe de toate? de munti, mare, podisuri, saline, cascade, paduri, poienite, gargarite, drumuri, cabane, stanci, lacuri, rauri si fluvii, alti munti, alte ape curgatoare…nope. e prea mult pentru oricare natiune si e normal sa nu ne mai pese!
pacat de drumurile gaunoase, de atitudinea unora care-i gratuita in creierul muntilor (nu mi s-a permis sa folosesc toaleta pt ca nu aveam 2 lei la mine - desi eram intr-o mare urgenta!) am rezolvat chestiunea in timp util dar amar e momentul. fireste am lasat ceva vorbe de duh respectivului roman care nu vorbea lb romana.

pufica rutiera crede acum ca e greu sa le ai pe toate si mi-as dori sa am vreme de mers cu piciorul in Cheile Bicazului si nu doar; peste tot unde-i munte! unde-s poieni, unde sunt rauri, unde e soare…unde e Romania.

Vama Veche exista in amintirile noastre, in pozele facute cu ani in urma si dincolo de Corsarul unde mai traieste ultimele luni probabil din viata ei intre noi.
am mai scris despre acest prag dintre ce a aprobat Primaria si ce a ramas inca in spiritul care ne-a atras continuu catre VV.
dincoace de Corsarul s-au construit, pe marginea celebrei alei de promenada, zeci de cocioabe de lemn cu toate “bunatatile” din lume: shaorme, tigari, hamsii arse, porumb fiert, cafele, tigari si ultima noutate “boxclub” un aparat de dat cu pumnul ornat cu leduri. le merge bine pe weekend si sunt cam inchise in timpul saptamanii.
zilele astea ploaia si vantul au eliberat vama de toate porcariile. nu a mai fost sugrumata de ritmurile moderne din cocioabe, nu s-a mai zvarcolit sub masinile de ghiolbani care au prins gust de depravare. ei vin sa o caute si sa o plateasca aici.
sezlonguri si paturi la preturi foarte mari, umbrele fortate si cafea scumpa. ingrijitori de toate astea care te streseaza cand iti intinzi pledul m-au apelat dimineata: d-soara..singurica?? brrr..nu va spun ce-am raspuns da m-am retras repede dincolo unde inca pot sa:
- imi intind pledul pe nisip fara sa interactionez agresiv cu diversi nepoftiti;
- beau cafea in ritm de valuri;
- vad corturi…mai sunt cateva;
- vorbesc la terasele de peste beton cu tineri prietenosi in ciuda diminetii;
- zaresc sezlonguri putine si paturi moka - multu Vlad ca te-am vazut cand ai pus anuntul
- ascult muzica cand incepe: e pe incet si pe chitari cum imi place mie;
- vad ca cei din jur se bucura de marea ce inca ne mai povesteste una alta;

ma intreb unde se va ajunge si-s sigura ca io tot pe-aici voi veni, tot cu rabdare voi trece prin zona care care creste urat, tot plaja fara sezlonguri o voi cauta si la fel ca intotdeauna langa mal de mare ma voi simti ca-n Vama Veche de pe vremurile cand nu era “salvata”. ma voi stradui sa nu mai cumpar nica din zona calamitate si sa o evit pe cat posibil. raul este iremediabil facut!

pufica cea bronzata