“Eu cred ca un om este ceea ce isi aduce aminte despre sine insusi.” (Nichita Stanescu)
de Nichita Stanescu cel nascut pe 31 martie 1933
Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am azvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei,in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu costele-as fi vrut.
2010
un film de Martin Scorsese plus un mare surplus de pungi vopsea rosie pe care le-au imprastiat prin cadre. povestea e cu dus si intors: drama unui barbat care nu poate accepta realitatea - are si de ce pentru ca faptele intamplate si dezvaluite treptat justifica dementa personajului principal - o fantoma uda leoarca o arde prin imprejur, multi doctori psihiatri care cauta sa desluseasca unde s-a ascuns adevarul si o insecta care zboara in mintea fantomei 
DiCaprio poate sa se chinuie, sa urle, sa alerge, sa se catere pe stanci sa fie viteaz in final dar pe mine nu ma convinge. sau nu-mi place.
Which would be worse, to live as a monster or to die as a good man?
as merge sa cumpar niste pomi fructiferi puiuti si i-as planta.
cine ofera curte sa-mi trimita adresa urgent
va doresc un sfarsit de saptamana vesel si colorat.
florentina de mine!
2009
am pus filmul din cauza doamnei Michelle Pfeiffer. m-a plictisit tehnica povestitorului si nu am reusit sa intru in atmosfera. rolul principal nu o prinde pe Michelle si poate doar in antepenultima secventa ne spune vorbele din suflet cum numai ea poate. nu stiu cum au avut rabdare sa termine productia la film…toalete dintr-o epoca frumoasa chiar inainte de Primul Razboi Mondial si cam atat. nu va sugerez sa pierdeti vremea cu el
la cel mai vesel targ pentru copii va puteti reintalni cu echipa GIA. pe langa adoptii mai puteti beneficia INSTANT si GRATUIT de un exercitiu de ingrijire animalute special pregatit pentru cei mai mici dintre vizitatori! distractia este inclusa!
2009
intotdeauna o placere sa o privesc pe Audrey Tautou. de aceasta data m-a incantat felul in care exprima trairile lui Coco inainte de a fi devenit Chanel - este perfectiune pura cum reuseste sa combine sentimentele femeii constienta de realitate cu demnitatea austera specifica nobilimii. nu am stiut povestea vietii ante-faima a celebrei creatoare de moda si am cautat mai multe sa aflu dupa film. foarte frumos cu tot cu decorurile tipic frantuzesti, costumele remarcabile, cu desfasurarea unei epoci de tranzitie si o mica diversiune catre dragoste si pasiune versus orgoliu, curaj si ambitie.
un film de Anne Fontaine. obligatoriu pentru zane
cred ca m-a stresat coloana sonora sau eram prea obosita aseara. altfel previzibil si firesc, fara surprize ori emotii. draguta meseria personajului principal. pe Tom Hanks insa il vad ca in Forrest Gump - filmul genial pe care imi este chef sa-l revad. iarasi.
aceasta trupa ma incanta maximum; am si acum proaspata amintirea unui concert la Vama Veche in care ne-au aratat tot ce pot. doua ore in miezul noptii si briza racoroasa a marii..ma bucur pentru ca am gasit o inregistrare live care cuprinde si prestatia lui Iliescu - este dementiala improvizatia. Luca cel nebun!
2010
de mult timp nu am mai vazut un film care din primele 5 minute sa ma loveasca. o drama romantica despre doi tineri care se cunosc nu intamplator ci in urma unei ambitii adolescentine si totusi traiesc o iubire electrizanta, presarata cu dureroase drame personale. finalul nu l-am prevazut si m-a lasat fara replica.
concluzia: traieste momentul.
mi-a placut.
Robert Thomas-Pattinson - pe acest tanar actor londonez (24 ani) l-am remarcat in Twilight. dupa filmul de aseara m-am indragostit de el pentru ca isi ia rolurile in serios; expresiile lui sunt generoase iar trairile te implica. ne intoarce catre problemele personajului si cumva ni se strecoara pe sub piele citind despre el am aflat ca este si un muzician atat de bun incat piesele sale (canta la chitara si pian) se afla pe coloana sonora a filmului Twilight.
Caitlyn Rund - e frumoasa si a facut fata personajului dar nu si-a dat masura aici.
Chris Cooper - mi-a placut si el cum a jucat; cat se poate de real personajul.
unele replici vi le scriu. toate sunt ale personajului principal Robert Pattinson:
Gandhi said that whatever you do in life will be insignificant. But it’s very important that you do it. I tend to agree with the first part.
Someone’s been trying to tell me something. Make her yours forever, and I’m working on the forever part.
If you could hear me, I would say that our finger prints don’t fade from the lives we’ve touched.
este molipsitoare buna dispozitie a tuturor din cauza vremii: putin soare, cateva grade celsius ridicate si suntem toti fericiti. ce dragut mai ales cand simti si parfumul zambilelor
nu doar celui care este sunat si pentru care semnalul sonor de apel nou devine sursa de stres pentru ca trebuie atunci indiferent de actiune sa raspunda.
ci si celui care suna si nu poate rezista intrebarii: de ce nu raspunde? sa mai sun odata.
nu ar fi trebuit sa controlam noi telefonul mobil? ok il aud dar nu pot raspunde in acest moment..insa sigur revin cu telefonul mai tarziu, nu e cazul sa ne stresam din pricina unui apel pierdut.
ieri am vazut in jur tot felul de nervi generati de telefoanele mobile..
daca maine ai putea, in ce tara ai emigra?
in sensul de calitate pentru viata de zi cu zi.
am deja 2 voturi pentru Spania si 1 pentru Londra.
in aceasta seara am fost sa-l sustin pe prietenul Vitalie la deschiderea expozitiei de fotografie de data asta intr-o locatie deosebit de eleganta: Novotel Hotel.
capturile lui desfasurate pe format mare sunt desprinse dintr-o lume paralela si tocmai contrastul si profunzimea lor le fac sa iasa in evidenta imediat ce intri in hotel: fie natura s-a dezlantuit, fie umbrele s-au straduit sa comunice o poveste plina de culoare, fie micul tanar din mijloc de tara (fotografiat in Moldova) mi-a lasat poate doar mie un dor de dragoste in suflet sau detaliul copacului cel neclintit in fata obiectivului mi-a adus aminte despre cum curge timpul..toate m-au transportat departe de zumzetul capitalei, fapt pentru care multumesc autorului.
pana pe 4 Aprilie le puteti vizita si cumpara dupa putinta
parerea mea este ca intrunirea a fost calda, prietenoasa, stropita cu vin bun si schimb de impresii alb negre.
pana data viitoare vizitati si galeria on line.
sunt fericita sa fiu romanca.
sunt fericita sa am Carte de Identitate inregistrata in orasul natal.
sunt fericita pentru ca din vreme in vreme trebuie sa ma asez cuminte la coada pe 3 randuri pentru a plati doua taxe unei casiere care scria cu pixul (in plina era digitala!) 2 chitante catre doua institutii de stat diferite fara sa imi explice de ce le platesc; apoi am fost trimisa la o alta coada - de acces in sala de verificare dosare - unde o doamna demna de functia pe care o detine m-a luat la intrebari (eram suspecta de ceva deosebit de fioros pentru ca nu mi-am schimbat CI cu 30 zile inainte de expirare) aceeasi doamna mi-a luat chitantele si le-a pastrat - nu am nici o dovada ca am platit sau depus ceva azi - apoi tot dansa mi-a cerut sa o aduc pe mama la politie sa declare ca sunt fiica ei - de parca mama la varsta ei a inteles altceva decat ca e grav sa fie chemata la politie la ora 9 dimineata si a ajuns alba la fata ca cine stie ce s-a mai petrecut (nu era nicaieri pe site sau in instiintarea primita acasa mentiunea ca trebuie sa vin cu mama de mana!!) dupa toate astea am fost trimisa la poza unde era o alta minunata si incantatoare coada. intr-un final am fost pozata (dupa ce am asteptat niste pauze neoficiale) si in 7 zile mi se va elibera un nou CI in baza caruia voi putea uita cat sunt de fericita sa platesc taxe pentru a sustine 6 persoane de genul celor care “m-au ajutat” sa obtin calitatea oficiala de cetateanca romanca.
(am avut nevoie doar sa schimb CI din cauza ca expirase - mi-a luat 3 ore procesul si nu am inteles de ce toti functionarii s-au rastit la mine asta pana cand le-am raspuns cu aceeasi moneda si-au priceput ca nu-i rost sa continuam - btw cand le-am argumentat ca stau degeaba si nu ne respecta ca platitori de taxe, tot poporul de la coada m-a sustinut vehement asa ca aplic la orice razmerita contra morilor stricate din sistemul de stat, pe post de leader)
am experimentat azi ce inseamna sa ai la dispozitie stilista, make-up artist si fotograf profesionist. am mai vrut sa scriu despre asta dar nu am avut timp: nu degeaba pitzi-le sunt razna ci pentru ca ele platesc multi bani, pentru a misuna in jur zeci de persoane ce au un singur scop - sa le faca sa arate perfect.
un machiaj profesionist te schimba in totalitate. o coafura bine realizata iti modifica chiar si tie tonusul iar un fotograf care te ia in primire te face cu adevarat sa te simti centrul universului. iar cand asa o arzi mai toata ziua - pe la sedinte foto si evenimente - nu ai cum sa nu dezvolti bolile vizibile in tabloide.
restul e can can
Einstein: “Noi nu ştim ce este esenţial în propria existenţă, iar altuia nu trebuie să-i pese pentru asta.
Ce ştie un peşte despre apa în care înoată întreaga lui viaţă?”
cine poate defini esentialul in propria existenta? este descriptibil?
in seara asta ninsa si rece, dupa multe zile pline si scurte nopti..am reascultat live piesa asta. mi s-a asternut in suflet…cuminte.
ps: sunt fana Sarmelele Reci de multi ani
Recent Comments