cum vi se pare scenariul asta: o mare si incomensurabila iubire s-a incheiat in timpul ei cu multi ani in urma. nu-s genul sa pastrez legatura, prefer ca istoriile incheiate sa ramana acolo fara franghii si alte tipuri bolnave de legaturi. ieri, la orele pranzului, m-am intalnit pe strada pur si simplu intamplator cu omul impricinat. mai mult, el tocmai aterizase cu niste ore in urma inapoi in tara. dincolo de buna ziua si ejti bine, ma bucur si-ti doresc la fel, nu a fost decat mirarea de intamplare, pe cat de surprinzatoare pe atat de impresionanata.
asemenea faza, la fel de haotico-rasturnatoare s-a petrecut acum 3 ani cred, cand in luna lui April, intr-o sambata insorita am plecat la mare si acolo in statiunea cea vestita m-am intalnit un alt za man al trecutului. cu totul eram cam 10 turisti acolo..si cam greu sa nu te impiedici.
unele prietene considera a fi fost un semn divin in urma caruia sa se reconsidere decizii.
mie mi se pare ca este un dus rece care azi a prevestit ce nici eu nu prevazusem a se intampla si in acel Aprilie a prevestit ca avusesem dreptate cu toate cele simtite.
mirare mare sa ne dea cineva semne asa la drum de zi, in mijloc de raza de soare, de parca le-am merita caci le luam in seama si ne schimba cursul zilelor si felul in care suntem mai departe. de fapt dincolo de asemenea incurcaturi, neintelegeri si pareri de rau ca nu se poate intotdeauna tot ce ne dorim, viata e la fel de frumoasa ca intotdeauna si impodobita de semne pe care nu ne facem curaj sa le urmam si de decizii pe care ne este greu sa ni le asumam..
haotice vremuri se intampla in detrimentul pacii.
0 Responses to “se intampla rar”