astazi in data de 8 februarie 2010, cand afara este potopul inzapezit si nu stiu cum reusesc sa ajung la biroul cel nou, am urmatoarele dorinte:
- sa pot merge cu patinele prin oras - dar nu se mai vede marcajul de bicicla si ma tem de accidente;
- sa am hainute subtiri care sa ma apere de frig - nu mai suport hainele de iarna;
- sa am casa pe pamant - cred ca pot cumpara una prin satele parasite din RO;
- sa imi petrec tot timpul facand ce imi place cel mai mult - e imposibil. dar sunt norocoasa pt ca imi place munca din Uzina.
- sa mai fiu la 22 de ani - uff - nope, ma prefer acuma;
- sa am pace - caz in care ar trebui sa ma izolez ceea nu reusesc niciodata;
dorintele sunt un fel de vise cu mintea clara, un fel de proiectii pe care ne straduim sa le aducem in realitate. fara ele nu am avea drumuri de parcurs, obiective de atins, placerea de a ajunge unde ne-am visat, nu ne-am disciplina si nu am fi capabili sa ne dezvoltam propriile valori si filozofii de viata. acestea au un dinamism aparte caci interactiunea sociala ni le destrama sau ni le inspira, dupa caz fara sa ne dam seama. o dorinta devenita realitate este fie rodul unei constructii de durata facute cu inima deschisa, fie noroc, bafta.
in final va doresc sa nu va judece nimeni dupa ce visati la drum de seara 
de ce asociezi pacea cu izolarea ? nu crezi ca o putem atinge printre ceilalti ?
si oricat as vrea sa ma abtin sa nu spun nimic despre dorinte, nu pot :D…
eu am ajuns sa cred ca dorintele sunt niste tampenii care ne tin mintea ocupata intr-un viitor teoretic… lucru care mi se pare total contraproductiv pentru binele nostru personal :))
some,bine punctat:”de ce asociezi pacea cu izolarea ? nu crezi ca o putem atinge printre ceilalti ?”
+1
:)) pai Some, io reusesc sa gasesc pacea de fel..mai ales ca se apropie sezonul de lenevit la mare, da ce ma fac cand altii o degenereaza? ideea era ca interactiunea cam incurca planurile de pace
si da, dorintele sunt aseaa..ca sa ne stabilim puncte de reper in viitor..dar nu au mare importanta daca le raportam la binele personal..
dar cine sa ia in calcul binele personal? ne e prea teama de el..e infricosator! gen!
tu cand ziceai ca treci in vizita?
well, in mare avem aceeasi parere despre pace si interactiune. adica nici eu nu reusesc inca tot timpul sa imi stapanesc prea bine starea de pace atunci cand altii inecarca mai mult sau mai putin intentionat sa mi-o strice…
cat despre vizita, nu am planuit nimic pentru anul acesta. trebuia sa vin sa imi fac pasaportul/cartea de identitate, dar am aflat ca totusi passul il pot face la consulat, si de carte de identitate nu mai am nevoie 
iar cum semnalele de acolo inca nu vor sa contina nimic pozitiv, nu prea ma trage ata sa vin prea curand
eram curios daca tu crezi ca izolarea este o conditie sine qua non a pacii interioare. pentru ca nu ar trebui sa fie. cel putin nu pentru totdeauna. cred ca este important ca atunci cand ne gasim aceasta pace interioara sa incercam sa interactionam cu cat mai multe persoane. eu am ajuns sa cred ca se simte. ca ceilalti pur si simplu simt, fara sa isi dea seama de multe ori, cand intalnesc o persoana in pace cu sine insusi. daca reusim sa ne pastram aceasta pace si in momentele in care datorita unor factori externi ne vine greu, cred o sa reusim sa facem diferenta cumva…
ma rog, subiectul e destul de amplu de dezbatut aici in cateva comentarii
mi s-a intamplat sa merg cu toata pacea posibila la mare si a iesit demential. stiu sigur ca se poate
sa stii ca nici io nu am ajuns sa-mi schimb CI - si imi mai trebe inca