Scrise printre alte randuri
�e posibil?
|
este posibil ca capeti pe internet, intr-un site din start denumit “dating cafe”, sinceritate? personal…sunt sincera: nu ma intereseaza o relatie sexuala prin intermediul acestui site; asa ca va rog nu va pierdeti vremea. Cu multumiri eterne, Pufica brambura (10 Decembrie 2007) |
Dorinta de a�fi robot!
este preponderent feminina de vreme ce pe planul masculin este deja innascuta.
Este din ce in ce mai greu sa-l intalnesti pe D’Artagnan in lumea asta. Unde este Tristan? Unde sunt domnii care plecau in razboaie pentru stapanele inimilor lor? Unde este caldura si incantarea dintre doi oameni?
Sincer am pierdut orice fel de incredere ca mai exista cavaleri in secolul 21.
Noi, ca doamne inteligente care suntem, ne adaptam la acest secol prin intelegere. Prin capacitatea de a pricepe ca nu exista drum inapoi si ca numai in carti si in imaginatia noastra vom mai avea parte de un “domn”.Altfel gasim nenumarati disperati dupa golaneala. Golaneala a devenit normalitate. Este dorita de lorzii inelelor (respectiv cei care au spus “Da” si acum regreta), de cei care au puterea de a spune nu acestui mod de viata, de cei care au o relatie de cativa ani pe care o considera desigur suficienta si tanjesc dupa atotprezenta golaneala. Si avand in vedere cat de simplu este sa iesi sa bazgaunesti cluburile pline de roboti, atunci la munca! Robotim toata noaptea pt a avea a doua zi subiecte de forumit sau de explicat in detaliu pe YM. Apropo, un instrument foarte bun in procesul de robotizare, messengerul care ne retine departe de prieteni, de apropierea umana si care ucide orice fel de empatie (inlocuita acum de emoticonie!) Prin urmare…mai ramane muzica sa o dansez atata vreme cat nu ma pot adapta la robotizarea bucuresteana. Sper ca in alte lumi nu se intampla si pls dati-mi de stire unde ar trebui sa ma mut ca sa pot ajunge la simtire si iubire.
Va pup ca lunea 
(26 Noiembrie 2007) Craiovenii
poate din cauza asta un moment de placere, desprins din contextul rutinat al zilelor noastre, imprumuta din senzualitatea noptii in care se petrece si te face sa speri, sa doresti, sa uiti sau mai degraba sa asterni un covor de frunze peste imprejur.Frunzele sunt desenate. Poarta in ele descrisa pe scurt fiecare secunda din viata dusa pana acum…au doar un destin: sa pastreze sub forma de peisaj, undeva in colt de suflet, ceea ce ne-a fost drag, ceea ce am putut iubi. Si sunt atat de multe incat ti-e greu sa vezi mai departe de ele, in urmatoarele zile.. saptamani sau cu mult curaj, in urmatoarele luni. Si-atunci se intampla momentul de placere, care vine cu frunzele lui proaspete, mirosind a acuarela, si iti aduci aminte de versurile scrise in alta lume, de alt om, cu gandul la alta poveste din imprejurul sufletului, dar parca pomenita in colturile tale decorate cu frunze.versul esenta zilele astea:
“and for that love i don’t know how to wait anymore�”
(17 Februarie 2007), aceeasi sursa
Recent Comments